că tot a fost subiectul omniprezent pe bloguri şi la televizor zilele trecute, hai să îmi dau şi eu cu părerea despre ce s-a întâmplat la organizaţia de tineret a PD-L (măcar cu mediatizarea asta a mai aflat şi lumea ce e cu partidul ăsta). rezultatul final ar fi că 2 femei conduc acum şi organizaţia de tineret. părerea majoritară pe care am auzit-o însă e că de fapt cele 2 sunt reprezentantele unor dinastii şi nu au ajuns acolo prin forţe proprii.

despre monica ridzi chestia asta chiar mi se pare că nu se justifică. am cunoscut-o prima dată acum câţiva ani când încă nu era decât preşedinte la organizaţia de tineret Hunedoara şi ulterior am observat cariera ei în politica mare. nu mă pronunţ asupra altor calităţi de-ale ei, dar una e certă: e muncitoare şi perseverentă. şi cel mai bine se vede asta din activitatea ei de la Parlamentul European. când sunt sesiuni primesc cel puţin 2 comunicate cu iniţiative sau intervenţii ale ei. de altfel şi în raportul IPP a apărut ca fiind una dintre cele mai active (alături de alte femei precum Adriana Ţicău de la PSD sau Adina Vălean de la PNL). Aşa că mi s-a părut nedreaptă acuzaţia că e soţia soţului ei, primar la Petroşani. din câte ştiu eu, rolurile sunt cam invers, adică ascensiunea lui în politică a venit după ce ea era deja bine poziţionată.

despre elena băsescu nu pot spune că am opinii ferme. e la început în politică, până acum singurele ei activităţi notabile se înscriu în sfera mondenului, dar oricine merită o şansă nu? discursul ei de la congres, în ciuda metaforei cu George W. , nu a fost unul rău, deşi era clar foarte emoţionată şi nu l-a spus aşa cum ar fi trebuit. până la urmă şi asta cu George W. a fost scoasă din context. punctul, foarte logic de altfel, pe care a vrut ea să îl facă e că în toate ţările există astfel de familii în care generaţii la rând se implică în politică (Kennedy, Bush, Romney, mai nou şi Sarkozy). e drept că şi acolo acuzele de nepotism sau profit de pe urma imaginii unui predecesor din familie nu au lipsit.

însă hai să vedem ce se întâmplă cu organizaţia asta de tineret. până acum în România organizaţiile de tineret ale partidelor au fost puternice doar când partidul respectiv era la guvernare. să vedem dacă OTPDL se poate comporta altfel şi poate fi o alternativă pentru toţi acei tineri din România dezamăgiţi şi dezinteresaţi de politică.