recunosc că sunt printre cele care nu acordă o importanţă foarte mare acestei zile. nu mă aştept la bomboane, flori sau alte dulcegării şi nici nu cred că mi s-ar cuveni. nu văd de ce pe 8 martie mai mult decât în altă zi ar trebui să mi se acorde atenţie doar pentru că sunt femeie.
anul acesta însă din motive profesionale am fost nevoită să mă documentez mai mult despre această zi şi am mai scăpat de prejudecăţile care îmi spuneau că această zi doar subliniază femeile ca fiind o categorie defavorizată. pe scurt despre 8 martie, istoria acestei zile e destul de controversată, cu multe semnificaţii legate de lupta pentru drepturi egale, dar şi cu influenţe comuniste, practic ei fiind primii care au propus această sărbătoare la nivel mondial. nu prea mai ţin eu minte cum era 8 martie în timpul comunismului la noi, dar îmi amintesc poeziile pentru doamna educatoare şi pentru mama şi buchetele de flori pentru educatoare.
despre ce se vorbeşte prea puţin de 8 martie e despre drepturile femeilor şi rolul lor în societate. anul acesta au fost publicate 2 rapoarte despre discrimnarea de gen, nici unul dintre ele optimist. primul, al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, evidenţiază inegalităţile de pe piaţa muncii: şomaj mai mare în rândul femeilor, mai multe femei angajate pe salarii mici, femei care nu sunt lăsate să lucreze din cauza unor mentalităţi la nivelul societăţii. al doilea, al Comisiei Europene, ne arată că, deşi UE stă mai bine decât media la nivel global, lucrurile ar putea fi îmbunătăţite, mai ales în ceea ce priveşte reprezentarea în funcţii de putere. Actualmente mai puţin de un sfert din numărul parlamentarilor sunt femei (aici România cu 11% e şi sub media globală de 17%) şi mai puţin de o treime din posturile de conducere în întreprinderi sunt ocupate de femei. tot la probleme actuale cu care se confruntă femeile sunt cele provocate de migraţie, fie că vorbim de femei care migrează şi care rup astfel legătura cu familia, fie că vorbim de soţii ale migranţilor reduse de multe ori la statutul de întreţinută.
Ziua Internaţionalăa Femeii are o istorie de aproape 100 de ani. de când a apărut prima oară ideea şi până acum problemele cu care se confruntă femeile s-au mai schimbat, dar nu au dispărut. o zi în care să ne gândim mai mult la ce putem face pentru a ajuta semenele noastre, ce putem face pentru a schimba mentalităţile patriarhale.
martie 8, 2008 at 11:10 am
Femeile – între politica demografică şi demagogia politică
De la ideea iniţială şi până la 8 martie al anului 2008, multe s-au schimbat. De la Ziua Internaţională a femeilor, ca moment al activismului şi al pledoariei pentru schimbare socială, care a adus împreună femeile, pentru demonstraţii şi acţiune politică globală, la sărbătoarea comercială de astăzi, drumul e sinuos şi deloc favorabil femeilor.
De aceea, astăzi, de 8 martie, vom scrie despre Ziua Internaţională a Femeilor nu ca despre o oportunitate de a oferi unei femei o felicitare, ci ca un tablou real, în care se oglindeşte condiţia femeii din România.
Exista o prăpastie intre obiectivele Uniunii Europene (si ale statului nostru, prin urmare) şi felul in care este organizat spatiul social, relatiile economice. O discrepanta intre declaraţii şi fapte.
Uniunea Europeana este, dincolo de toate celelalte considerente o uniune economica. O zona in care se aplica niste reguli comune. Care si-a definit ca scop cresterea nivelului de trai si dezvoltarea economica durabila. Prin ce metode? Prin cresterea productivitatii muncii. Pornind de la ce baza? Sunt cateva elemente principale ca formarea profesionala continua, intrarea masiva a femeilor pe piata muncii si o intensa crestere demografica. Auzi, tu, se spune că este necesar sa se nască mai mulţi copii, desi este demonstrat ca, în zilele noastre, 30% dintre copiii Europei trăiesc sub pragul de sărăcie. Pai, daca nu suntem in stare sa-i crestem decent, atunci de ce sa-i mai facem?
Oricum, dupa cum vedeti, viitorul UE se bazeaza pe ceea ce vom face noi, femeile, iar cerintele fata de noi sunt antagonice. Ni se cere sa ne implicam mult mai mult pe piata muncii, sa fim mai calificate, mai competitive si concomitent sa facem si sa crestem (bine, nu oricum!) mai multi copii. Cum sa facem toate astea, cand serviciile sociale sunt subfinantate sau lipsesc, cand protectia sociala e mai degraba o poveste decat o realitate, nu-mi dau seama.
In plan teoretic, guvernul sustine ca sprijina familiile in vederea cresterii copiilor. Cum o face? Eu va dau cifrele, decideti dumneavoastra.
..si daca practica nu se potriveste cu teoria, sa renuntam la practica?
In 2004, s-a introdus prevederea ca indemnizatia de crestere a copilului pana la doi ani sa reprezinte 85% din salariul mediu pe economie. 769*85%=653 lei, indiferent de veniturile anterioare ale mamei. Corect. In 2005 la fel :921*85%=783. Da, trebuie sa sprijinim tinerii sa faca copii. In 2006 regulile se modifica. Apare o ordonanta de urgenta “pentru sustinerea familiei in vederea cresterii copilului” (OUG 148/2005). Sub pretextul unei legi care sa ofere un spijin mai larg, care sa includa si mamele neincadrate in munca, se stabileste o alocatie pentru toti copii-pana la implinirea varstei de 2 ani- de 200, o suma fixa de 600 lei pentru mamele salariate, si-bonus- pentru mamele care revin la munca fara sa beneficieze de concediul de crestere a copilului integral, o suma de 300 lei pe luna . In 2007, sumele nu se modifica. In 2008, suma ce trebuia sa stimuleze mamele sa se intoarca la serviciu se reduce la 100.
Si acum sa vedem cu stam cu raportul dintre indemnizatia “pentru sustinerea familiei” si salariul mediu pe economie: fata de 85% cat fusese in 2004 si 2005, , scade la 65% in 2006, 47% in 2007, si 38% in 2008.
Stimulentul pentru intoarcerea mamei la munca: in 2006, suma 300 de lei reprezenta 33% din salariul mediu, in 2007, 23%, iar in 2008 , 6.4%.
In felul acesta, statul roman intelege sa sprijine femeile si sa aplice prevederile memorandum-ului de la Lisabona.
Cota unica si salariul ceapa
Il iei in mana si cand te gandesti cate ai de platit iti dau lacrimile. Asa este salariul cu care, cel mai adesea, isi incepe o tanara femeie fara facultate parcursul profesional.
In 2005 s-a introdus cota unica de impozitare. La salariul minim pe economie de 310 lei, un contribuabil fara persoane in intretinere platea impozit pe salariu 1 leu. Se spunea ca trebuie sa existe un impozit simbolic, pentru dezvoltarea constiintei de contribuabil. Nu, zau?
Oricum, suma scutita de impozitare-deducerea personala- era de 250 de lei.
In 2008, salariul minim pe economie este de 500 lei, suma deductibila este aceeasi, iar impozitul a crescut la 27 lei.
In aceeasi unitate de timp alocatia lunara pentru copiii peste doi ani a crescut de la 25 lei la 32.
Deci in timp ce valoarea nominala(in cifre) a salariului minim brut a crescut de 1.61 ori, in mana de la 256 la 389 lei, valoarea unei obligatii a crescut de 27 de ori, iar cea a unui drept, de 1,28 ori. Echitabil, nu?
Din ciclul “dilemele unei mamici”
Care este diferenta dintre un copil de doi ani fara o luna fata de unul de doi ani si o luna? Sau fata de unul de trei, patru, cinci, cinsprezece ani. Si care este justificarea logica a faptului ca statul intelege sa aloce pentru copiii pana la doi ani cate de 200 lei pe luna, iar pentru copii peste aceasta varsta doar 32. Cu alte cuvinte, de 6 ori mai putin decat inainte. Statul a fost interesat de existenta copilului numai pana la doi ani?
Pai si acum are nevoie de jucarii, imbracaminte, iesiri, carti, lectii de inot, vitamine, mandarine etc. Acum trebuie sa mearga la scoala:caiete, pensule, uniforme, ghiozdan, gustare, autobus, manuale, echipament sportiv.
Sa mai am un al doilea copil? Da, as putea imparti mai cu grija banii si sa creasca amandoi…inca doi ani… si apoi ? Este un risc prea mare.
Si ce se intampla daca, atunci cand se termina concediul, nu mai am locul de munca? Nu mai sunt competitiva profesional,fizic, poate… si cine ar vrea sa angajeze o persoana care are in grija doi copii mici, care se pot oricand imbolnavi, pentru ca oricum, nu-i pot hrani si vitaminiza destul de bine. Si cu ce ar trebui sa platesc la cresa se cam duce tot ce am castigat, asa ca mai bine raman acasa. Oricum, se zice ca nimeni nu-ti ingrijeste copii asa cum o faci tu.
Epoca lui “sa mi se dea!”
Traim niste vremuri de o cumplita impredictibilitate. Sentimentul de nesiguranta a pus stapanire pe toti. Regulile se schimba in permanenta, in functie de cine le face.
Si, nu stiu cum se face, dar in Romania capata ceva cei care nu stau la locul lor.. Au iesit minerii in strada au fost platiti ca sa stea acasa. Ies in strada profesorii, salariile lor cresc mai mult decat ale celorlalti bugetari. Ies pensionarii la rampa, cresc pensiile cu 46 la suta in cinci luni.Nu-mi amintesc insa ca femeiele sa fi obtinut drepturi pentru ca erau femei. De cate ori au obtinut oarece drepturi, a fost in virtutea faptului si strict pe perioada in care ele care fac copii. Si daca pe de o parte sunt drepturi-ele se transforma ulterior in dezavantaje: desi cei doi ani de “stat acasa” sunt o activitate cu progam 24 din 24 , 7 din 7, si de o importanta majora recunoscuta de stat, la stabilirea pensiei se calculeaza cu acelasi cuantum ca si somajul. Probabil pentru ca se aplica regulile economiei de piata: sa producem (copii) mai mult, mai ieftin, mai repede si cu cele mai mici costuri.
Da, dar statul si Uniunea Europeana conteaza pe femei pentru o dezvoltare durabila de ale carei beneficii se vor bucura si ele. Statul le apreciaza si le protejeaza. Pe femei si copiii lor. Teoretic. Practic, nu stiu cum, insa, undeva, pe drumul spre concretizare, viitorul mai bun al femeilor se incetoseaza si se indeparteaza din ce in ce mai tare, pana se pierde in neant.
martie 8, 2008 at 6:34 pm
ai perfecta dreptate, insa sarbatorim Ziua Mamei, asa cum am sarbatorit si Ziua Zeitei, apoi Cinstirea Cybilelor, Mama Biserica, Ziua Mamei… parca zambetul copilului si felul in care e rostit cuvantul sfant ” mama” de catre noi toti, e un pic mai altfel de Ziua Mamei, din acest an sarbatorim si Ziua Mamicilor de ingeri pe 9 martie… nu zic ca nu ai dreptate, ai..dar hai sa ne bucuram de stropul de senin
felicitari si mult succes, respecte,
SIBILLA
martie 8, 2008 at 7:24 pm
8 martie= 0 ptr mine, la fel si dragobete, la fel si valentine`s day (in special) nu pentru ca as fi misogin, ci ptr ca, zic a nu stiu cata oara, nu trebuie sa existe zile speciale ptr a ne mainfesta recunostinta, iubirea fata de cineva. vezi si http://ardei.wordpress.com/2008/03/08/azi-e-8-martie-si/
martie 8, 2008 at 8:11 pm
Nu cred ca femeile ar trebui sa se simta discriminate pentru ca au o zi a lor.
martie 8, 2008 at 9:23 pm
@doinaş
într-adevăr ai subliniat multe din aspectele care mă preocupă şi pe mine şi care ar putea fi discutate mai mult azi de 8 martie. în schimb văd la tv numai despre amazoanele psd, goana după cadouri, rochii de nuntă etc
@sfinx 667, carina
eu nu spuneam că 8 martie nu ar trebui să fie o zi dedicată femeii, ci doar că nu văd de ce ar trebui să o privim ca o zi în care preţuim femeia prin cadouri şi flori, ci mai degrabă să insităm pe implicaţiile acestei zile în lupta pentru drepturi egale.