Politica femeilor, femeile politicii

într-un articol foarte amuzant al celor de la Politico. ideea e că avioanele candidaţilor din SUA reflectă mersul campaniei lor, pornind de la prezumţia că dacă avioanele campaniei prezidenţiale din SUA ar fi filme, decorul ar fi un liceu, unde McCain e tipul glumeţ, popular, Hillary ar fi tocilara care din când în când primeşte vizitele unor copii mai populari, iar Obama e preşedintele consiliului elevilor, tot timpul zâmbitor.

the full story aici.

după ce iarăşi toată lumea se grăbea să îi cânte prohodul Hillary a reuşit un nou comeback, câştigând la o distanţă suficient de mare Pennsylvania. Nu e tocmai o supriză pentru că profilul elelctoratului de aoclo şi sondajele o dădeau totuşi favorită. Cu toate acestea au fost nişte inconveniente, mai ales de natură financiară pe care a trebuit să le depăşească. De exemplu Obama a cheltuit de 3 ori mai mult pentru campania de acolo.

profilul electoratului carea a ajutat-o să câştige se menţine constant: clasa muncitoare, persoane în vârstă, femei (ele au fost 60% din votanţi). Important a fost însă că, în afară de afro-americani, Obama nu a mai avut o majoritate confortabilă în grupurile clasice pentru el: tineri, noi înregistraţi, persoane cu educaţie superioară. Le-a câştigat într-adevăr, dar ele au fost şi un procent mic din numărul total şi nici avansul lui nu a fost mai mare de 50-60% (la afro-americani a câştigat 90%). îngrijorător e că se accentuează trendul ca alegătorii unuia dintre cei doi să declare că dacă favoritul va pierde primarele în toamnă ori votează cu McCain ori stă acasa. the full story despre exit pollurile din Pennsylvania aici.

să vedem ce se mai întâmplă în Indiana şi Carolina de Nord, dacă Hillary e în stare să continue comebackul.

pe această cale salutăm intrarea în blogosferă a unei noi experte în politica internaţională şi pasionată de aceste subiecte

cum nu mai e mult până la începerea campaniei pentru alegerile locale e timpul să mă apuc de acest post pe care îl amân de vreo 2 săptămâni.

avem alegeri locale, cu vot uninominal pentru primărie şi preşedinţia Consiliului Judeţean. cum se poziţionează femeile faţă de aceste alegeri? putem avea nişte predicţii în baza acestor alegeri asupra nivelului de reprezentare pe care îl vor avea femeile la alegerile uninominale parlamentare din toamnă? avem suficiente femei candidat? se vor duce femeile la vot? care e reţeta de succes pentru o femeie candidat la alegerile locale? cam astea ar fi câteva din întrebările care îmi trec mie prin cap în perioada aceasta. bineînţeles că nu am cum să răspund la toate acestea, dar poate împreună şi pe parcursul campaniei şi la sfârşitul alegerilor vom mai completa această mini-analiză.

evidenţele arată că votul uninominal, fie el parlamentar sau local, nu reprezintă un avantaj pentru femei (încă o minoritate la nivel practic). acest tip de vot poate fi favorabil femeilor doar în comune sau alte comunităţi reduse ca dimensiuni unde există o relaţie directă a cetăţenilor cu candidatul. de fapt şi dacă ne uităm la ROmânia post 89 vedem că la votul uninominal pentru locale, nu am avut femei primar ale unor oraşe mari, ci doar la nivel de comune. nu am găsit decât o statistică din 2002 care arăta că în 2000 fuseseră alese 109 femei primar din aproximativ 3000, adică să zicem cam 3%!!! poate a mai crescut procentul în 2004 când am avut un trend al femeilor candidat şi pentru oraşe ceva mai importante (Lavinia Şandru la Tg Mureş, Maria Petre la Slobozia, Paula Ivănescu la Ploieşti, Anca Boagiu la sectorul 2 plus femeile de la PUR conduse de Monica Tatoiu). DIn păcate pentru mişcarea feministă ele nu au ieşit prea bine din competiţia electorală. Ceea ce mă duce cu gândul la întrebarea “care ar fi reţeta de succes pentru ca o femeie să fie aleasă primar într-un oraş mediu spre mare?”. E clar trebuie să vorbeşti şi despre canalizări şi despre drumuri, dar oare votantul bărbat între 40 şi 70 de ani va crede că te pricepi? Oare nu ar fi mai simplu să adaugi pe lista de priorităţi şi chestiuni care pot interesa mai degrabă electoratul feminin şi să reuşeti astfel să contrabalansezi electoratul masculin cu mentalităţi tradiţionale de genul “femeia la cratiţă”? adică să vorbeşti despre locurile de joacă pentru copii, de pieţe şi supermarketuri, de curăţenie, de creşe şi grădiniţe, de violenţa în şcoli. nu garantez reuşita unei astfel de reţete dar mi-ar plăcea să o văd testată.

bon şi acum să vedem candidatele. am încropit eu o mică listă, clar incompletă, pe baza celor de la Mediafax şi a Dianei. câteva constatări: PNL, partid considerat chiar şi de mine misogin, are cel puţin la numărătoarea mea cele mai multe candidate pe uninominal (am o bănuială că dacă luăm şi comune şi oraşe mici PSD stă mai bine). din păcate, şi asta e valabil şi pentru celelalte candidate de la celelalte partide, ele au fost împinse în curse unde nu pornesc cu multe şanse şi se bat cu primari în funcţie cotaţi bine. e destul de probabil că ele au fost împinse în faţă pentru a da bine partidul la nişte statistici cu şanse egale pentru femei şi bărbaţi. De lăudat opţiunea UDMR pentru o femeie candidat la Consiliul Judeţean, cred că singura femeie candidat la preşedinţia unui CJ. şi cred că are şi şanse.
PSD
Doina Emilia Harda - Alba Iulia
PD-L
Maria Petre - Slobozia
Olivia Postole - Fetesti
PNL

Carmen Tănăsescu - Braşov

Angela Zarojanu -  Suceava
Victoria Didita - Slobozia
Gratiela Gavrilescu - Ploiesti
Theodora Bertzi - sectorul 3
Anca Stefania Barbu - Pitesti
PRM
Verginia Vedinas - Bucuresti
Anca Petrescu - sectorul 1
FLorina Jipa - sectorul 4
PC
Elena Trican - Ploiesti
Maria Grapini - Timisoara
UDMR
Rozalia Ibolya Biro - Oradea
Lokodi Edit Emoke - Consiliul Judeţean Mures

aş vrea să am mai mult timp la dispoziţie să scriu despre filmul acesta, dar o să încerc să fiu concisă. chiar dacă e desen animat (mulţi prieteni de-ai mei au ridicat din sprâncene când au auzit), Persepolis e un film în toată puterea cuvântului cu un subiect extrem de serios - drepturile omului şi în particular drepturile femeilor într-un regim autocratic islamic. în ciuda gravităţii temei filmul preferă o abordare gen “haz de necaz” mai degrabă. pe mine una filmul m-a lăsat cu multe întrebări despre misoginismul religiilor, viabilitatea multiculturalismului şi nu în ultimul rând emanciparea femeilor islamice.

tot despre femeile în lumea islamică într-un articol din Economist, mai precis despre femeile de afaceri şi constrângerile datorate perceptelor religioase.

când am văzut prima dată ştirea cu Obama care s-ar fi referit la o strângere de fonduri în San Francisco la alegătorii din oraşele mici din Pennsylvania ca “oameni care se agaţă de arme sau religie din frustrare faţă de situaţia economică”, mi s-a părut o chestiune nerelevantă. între timp însă această frază a avut evoluţia unui bulgăre de zăpadă, toate dezbaterile din SUA fiind dacă Obama dovedeşte prin asta că e snob sau a fost doar o alegere nefericită a cuvintelor sau cum afectează asta alegerile primare din Pennsylvania, dar poate va avea impact şi asupra celor generale din toamnă etc etc.

mie în continuare mi se pare o chestiune marginală, la fel ca şi dezbaterea dacă Hillary a aterizat la Tuzla în Bosnia sub focuri ale lunetiştilor sau nu. dezbaterile pe marginea acestor subiecte de o relevanţă redusă dovedeşte doar că interesul media rămâne foarte mare pentru nominalizarea democrată şi că trebuie să umple cu ceva perioada foarte mare între 2 alegeri primare.

cei de la Politico au o analiză asupra efectelor negative pentru Obama ale acestei situaţii.

chiar dacă nu aduce date noi, sondajul Lifetime e interesant pentru a vedea cât de important e votul feminin în SUA şi cât de mult contează de fapt factorul “solidaritate feminină”. the full story aici

femeile tinere sunt împărţite între Obama şi CLinton, McCain e favoritul pentru cele mai în vârstă. Femeile de culoare înclină spre Obama, hispanicele spre Clinton, iar cele albe spre Clinton şi McCain. aşa, pe scurt

cu riscul de a da o ştire deja anunţată pe multiple canale (nu cred că pe la ştirile româneşti am vazut-o, dar era pe agenţiile de presă), scriu şi eu câte ceva despre demisia lui Mark Penn. Cei de la NBC au 2 rezumate bune ale situaţiei (aici şi aici). pe scurt domnul Penn, deja în conflict cu cea mai mare parte a echipei de campanie, şi deja în potenţial conflict de interese prin funcţia de CEO la una din cele mai mari firme de PR şi lobby Burston Marsteller, s-a pus într-o situaţie delicată participând la o întâlnire cu reprezentanţi ai Columbiei pe tema unui acord cu SUA, acord pe care Hillary nu îl susţine. aşa că Penn a fost obligat să îşi dea demisia, deşi va mai face sondaje pentru campanie. e de bine sau e de rău pentru campanie?nici una nici alta că e cam târziu să se mai schimbe ceva radical. Pennsylvania e foarte aproape şi chiar dacă Hillary încă are avantaj în sondaje diferenţa e din ce în ce mai mică.

p.s. un zvon care tot apare, Condoleeza Rice ca vicepreşedinte

promiteam acum ceva timp că voi da nişte explicaţii de ce am neglijat blogul. so, aşa cum spune şi titlul, am fost la bruxelles. de data asta am stat ceva mai mult timp, suficient cât să îmi dau seama că e foarte boring (cei cu care m-am întâlnt eu pe acolo preferă excursiile la amsterdam). într-adevăr de fiecare dată când mă duc acolo traseele mele se rezumă la hotel, parlamentul european, zona grand place, dar oricum după 12 seara greu de găsit un loc unde să poposeşti.

de bruxelles deci numai de bine, iar despre Parlamentul European şi mai de bine. scopul vizitei mele a fost un eveniment găzduit acolo iar aventurile organizării sale ar fi putut face un reality show de primă clasă. birocraţia de la PE nu se poate compara probabil decât cu cea de la Comisia Europeană. tot felul de reguli rigide şi uneori şi stupide. culmea absurdităţii a fost însă când am aflat că o cămaşă pentru a fi călcată la spăltoria de acolo durează 2 zile şi se face cu programare.

alte observaţii despre PE: se mănâncă mult, uneori se şi fură mâncarea de pe masă chiar din faţa ta.

ah şi am descoperit una din cele mai tari formaţii din România, Slang, cu o voce feminină absolut incredibilă, Luiza Zan.