alegeri prezidentiale SUA


asta e discuţia momentului în SUA: e normal sau nu că Partidul a alocat un buget de 150.000 de dolari pentru un make-over al familiei Palin. asta când la noi în alegeri se mizează pe un buget similar pentru toate acţiunile dintr-un colegiu:). ei diferenţă de anvergură. oricum interesantă analiza subiectului de la politico, care conchide că au fost bani bine investiţi :) .

între timp sondajele devin contradictorii, dar e greu de crezut că perechea McCain-Palin mai are şanse

dezbaterile sunt puţine aşa că Obama şi McCain se luptă prin publicitate. banii sunt de partea lui Obama care investeşte aproape de 2 ori mai mult în publicitate la tv şi radio. ultimele reclame sunt foarte interesante şi pare că in SUA numai campania negativă mai contează. după ce National Rifle Association a anunţat sprijinul pentru McCain, Obama a scos o reclamă pentru radio unde un republican anunţă că Obama “will protect our guns and our jobs”. Obama profită de criza economică şi îl acuză pe McCain că a favorizat outsorcing-ul. McCain contraatacă pe national security issues şi continuă povestea cu “teroristul” Bill Ayers, prietenul lui Obama. enjoy:)

Obama and guns

aşa cum se vede nu prea am avut timp de blog şi nici prea mult timp de urmărit ce se întâmplă în SUA. nici la dezbateri nu am reuşit să stau trează, doar pe prima am văzut-o în reluare. la prima mi s-a părut foarte echilibrat, McCain  a transmis câteva mesaje “de ce nu Obama” destul de convingător, iar la Obama singurul contra-agrument era “more of the same” (eu una m-am săturat de retorica asta în condiţiile în care Bush şi McCain numai prieteni nu sunt). despre a doua în schimb am citit o analiză foarte ok de la politico (e greu să mai găseşti analize echilibrate la mass-media din SUA în perioada asta):

By night’s end, while McCain knocked Obama back on his heels at times, Democrats felt their nominee had made no misstep and that a playing field utterly focused on economic issues still strongly favors the Illinois senator.

în rest nimic nou pe acolo, criza economică îl favorizează pe Obama (deşi să nu uităm că democraţii au controlul legislativ de 2 ani aşa că Bush e şi el vinovat dar nu singurul). adi scrie despre pollingul care îl arată pe Obama cu suficienţi electori şi tot de la politico despre cum Palin nu aduce votul femeilor suficient de mult încât să reducă diferenţa.

o analiză foarte bună pe un blog liberal despre campania din SUA şi greşelile lui Obama. pe scurt sunt 5 factori care contează la alegerea preşedintelui mai mult decât issues , descoperiţi în timpul campaniei lui Reagan: Values; Authenticity; Communication and connection; Trust; and Identity. Aşa au câştigat Reagan şi Bush, aşa a câştigat Obama contra lui Hillary care a făcut greşeala să se prezinte prin politicile pe care le susţine nu prin ce fel de persoană e. argumentaţia e că acum şi Obama cade în aceeaşi greşeală şi începe să vorbească prea mult despre issues şi prea puţin despre povestea lui.

McCain and Palin are being marketed as American icons: the war hero and the ideal mom. Obama and Biden were marketed (honestly) as realizations of the American Dream.

analiza şi recomandările sună destul de bine şi chiar cred că în cele din urmă pentru alegători cel mai mult contează dacă se crează acea legătură emoţională cu respectivul candidat. în acelaşi timp însă noua strategie a lui Obama bazată pe issues vine ca o reacţie la acuzaţiile de egocentrism că vorbeşte despre el şi de lipsă de substanţă. aşa că a intrat într-un cerc vicios din care îi e greu să iasă. eu rămân însă la concluzia mea anterioară că pur şi simplu Obama nu a fost pregătit pentru ce înseamnă o campanie naţională împotriva republicanilor.

“Hillary Clinton is as qualified or more qualified than I am to be vice president of the United States of America. Quite frankly, it might have been a better pick than me.”(de aici)

ce se mai poate adăuga la o astfel de declaraţie? încearcă şi ei să se scoată cum pot din furtuna Palin.

dezbaterea despre Sarah Palin în state parcă nu se mai opreşte şi mi-e deja greu să ţin pasul. o să încerc să fac un scurt rezumat cu ce se mai întâmplă. Ieri au fost două subiecte intens dezbatute: rujul şi reclama lui McCain anti-Obama pe educaţie.

despre primul, Adi a semnalat deja reacţia taberei McCain. Pe scurt, la convenţia republicană Palin a făcut furori cu gluma ei “the difference between a pitbull and a hockey mom: lipstick”. Obama într-unul din speechuri a făcut greşeala să reia cuvântul lipstick într-un context deloc onorant “You can put lipstick in a pig. It is still a pig”. Şi aşa a dat ocazia republicanilor să mai iasă cu o reclamă negativă punând afirmaţiile celor 2 faţă în faţă şi reiese că Obama ar fi făcut-o pig pe Palin. acum eu mă întreb cât de idiot nepregătit să fii să faci o asemenea afirmaţie ştiind capacitatea de spinning a republicanilor!!?? ei oricum s-a discutat mai puţin şi despre afirmaţia lui Biden pe aceeaşi temă “There’s no way you can dress up that record, even with a lot of lipstick”, referindu-se la experienţa lui Palin.(povestea completă aici),

al doilea subiect a fost mai puţin dezbătut deşi mie mi se pare ceva mai important. reclama lui McCain merge în continuare pe ideea lipsei de experienţă a lui Obama, dar adaugă şi un mişto extrem de sensibil. pe scurt Obama nu are nici un fel de iniţiativă pe educaţie, iar singura lui idee a fost să susţină predarea educaţiei sexuale la grădiniţă. acum eu una habar nu am dacă asta chiar aşa e sau nu, dar vă imaginaţi ce reacţie vor avea părinţii aceia conservatori din SUA?

problema lui Obama, pe care încep să o vadă şi bloggerii democraţi, e că de ceva timp doar McCain are iniţiativa în campanie, iar Obama este pus mereu să răspundă la diferitele atacuri. nu pot să înţeleg cum de sunt atât de nepregătiţi pentru campania naţională pentru că republicanii nu au venit acum cu tactici, strategii noi, ci le folosesc pe aceleaşi ca şi în anii 90. nu te poţi aştepta sincer să câştigi alegerile doar pentru că eşti democrat şi americanii îl urăsc pe Bush. nu te poţi aştepta să câştigi cu discursuri despre o nouă viziune. şi ca să folosesc o sintagmă sexistă “politica nu e pentru domnişoare de pension”

ei, deja m-am întins mult fără să mai spun şi despre ultimele sondaje unde Palin se dovedeşte un avantaj mult mai mare decât Biden (nu cred că surprinde totuşi pe nimeni astea), câştigă votanţi femei din mai multe medii, dar relansează dezbaterea despre ce înseamnă feminismul (şi la Hillary a fost aceeaşi temă deşi erau alţi termeni).

foarte multe s-au scris în blogosferă despre mişcarea supriză a lui McCain de a o nominaliza pentru vicepreşedinte pe Sarah Palin, guvernatoarea Alaskăi. amân de 2 zile să îmi dau şi eu cu părerea pentru că nu am încă una clar conturată. I-am văzut discursul la RNC – m-a făcut să râd, m-a ţinut în faţa televizorului deşi eram prin nişte locuri foarte atrăgătoare, aproape că m-a convins. apoi am văzut discuţiile cum va reuşi să fie şi mamă şi vicepreşedinte şi iarăşi înclinam spre ea.

cu toate acestea nu pot trece şi peste gustul amar pe care mi-l lasă poziţiile ei în subiecte importante: anti-avort, anti-contracepţie, pro-guns. Plus măsura comunistă populistă de a da retribuţii de 1200 dolari fiecărui locuitor al Alaskăi din taxele suplimentare pentru companiile petroliere.

so, eşti femeie, ai de ales între un partid care a avut posibilitatea să aibă o femeie candidat la preşedinţie, dar a pierdut la limită în faţa unuia care a preluat din temele ei, multe cu impact pentru femei, dar care nu pare capabil să ducă la îndeplinire iniţiative şi un partid cu un cadidat bătrân, moderat ca păreri, nu foarte experimentat în economie, dar care şi-a ales partener o femeie, tânără, nu foarte experimentată dar cu câteva succese anti-establishment şi cu opinii conservatoare, dar totuşi femeie de succes şi mamă şi carieră politică. cam aşa arată, rezumate, cele 2 opţiuni din punctul meu de vedere. nu sunt capabilă să spun că o susţin pe Palin deşi e de admirat ce a obţinut, e practic idealul feminist în practică. aş vrea în primul rând să văd mai mult decât discursuri captivante. să văd şi nişte politici. politici pentru femeie pentru că de asta a fost aleasă să atragă electoratul feminin.

pragmatic vorbind McCain a făcut o alegere înţeleaptă, drept dovadă şi sondajele. Palin îi aduce acea efervescenţă necesară campaniei, e o oratoare care poate concura cu Obama şi îl bate clar pe Biden, atrage femeile de peste 40-50 de ani şi îi oferă credentials conservatoare. nu cred în argumentul că părerile ei anti-avort vor îndepărta femeile (sau editoriale ale iconurilor feministe precum Gloria Steinem) pentru că sunt şi multe femei religioase care susţin poziţia lui Palin, dar şi pentru că e un procent infim care spun că asta le influenţează votul. mult mai interesate sunt aceste femei de probleme precum asigurările de sănătate, salarii egale la muncă egală, locuri de muncă etc. Avortul e un subiect favorit pentru media mai degrabă, pentru comentatori.

până aflu mai multe despre ce vrea să facă doamna Palin rămân indecisă. nici nu cred că a fost o alegere greşită aşa cum argumentează Economist (cam biased de data asta)

probabil deja aţi aflat de sondajul reuters/zogby în care McCain a trecut în faţa lui Obama. tot sondajele (WSJ/NBC) arată că McCain e într-adevăr perceput ca cel cu o campanie negativă, dar uite că merge. în al doilea sondaj Obama e încă în faţă cu 45 la 42, în marja de eroare, adică sunt cam la egalitate. probabil e un efect combinat între over-exposure Obama şi campania negativă McCain, poate şi cartea anti-Obama. Nu ştiu dacă sondajele au prins şi dezbaterea pastorului Rick Warren, unde mie mi s-a părut că Obama a fost slab, vorbind prea mult despre sine şi prea puţin despre politicile şi cu o poziţie pe avort destul de dubioasă (el se remarcase printr-o poziţie pro-choice fermă, dar acum a dat înapoi).

între timp însă echipa Obama încearcă să preia iniţiativa şi se pare că sâmbăta va fi anunţat vice-preşedintele într-o adunare în acelaşi loc unde şi-a lansat şi Obama candidatura. nu se ştie încă cine va fi, dar un program al Convenţiei Democrate publicat de CNBC unde apare “VP, Mrs. VP” indică un bărbat, adică Katherine Sebelius iese din cursă. Ultimele speculaţii sunt că va fi Joe Biden, care ar compensa acuzele de lipsă de experienţă şi de nepricepere în securitate.

pentru că e trendy să fii suporter al lui Obama de ce nu ar fi trendy şi să ai o geantă de pânză Diane von Furstenberg cu însemnele Obama? o serie de designeri celebri au realizat o linie vestimentară special pentru campania lui Obama, iar hainele vor fi official merchandise care se va putea achiziţiona de pe siteul de campanie. cei de la Washington Post se întreabă, pe bună dreptate, dacă asta nu confirmă asocierea cu Paris Hilton şi acuzaţiile de elitism şi snobism aduse de tabăra McCain. în acelaşi timp însă este şi o metodă de comunicare foarte bună prin care beneficiezi practic de “panouri umblătoare”. eu înclin spre varianta McCain.

I rest my case :)

la 1 an de blogging nu puteam să scriu decât despre subiectul căruia i-am dedicat cele mai mult posturi: campania pentru alegerile prezideţiale din SUA şi Hillary Clinton. A apărut în sfârşit în the Atlantic un articol mult-aşteptat şi discutat despre disputele interne din campania lui Hillary bazat pe mai multe memo-uri interne. Articolul are şi câteva elemente de noutate: Mark Penn nu e chiar personajul rău din poveste aşa cum fusese pictat, el fiind cel care a intuit cu un an înainte ce grupuri ţintă îi pot aduce victoria, dar şi cel care a sesizat pericolul Obama. Interesantă e şi comparaţia între Mark Penn şi Karl Rove, primul preferând o expunere pozitivă în faţa clientului, pe când al doilea începe cu prezentarea punctelor slabe.tot Penn a avut şi ideea ca Obama să fie atacat pe considerente de ne-american în opoziţie cu Hillary, americancă din mijlocul SUA, din clasa de mijloc.

în rest sunt confirmări ale disputelor interne din campanie pe care Hillary nu a fost capabilă să le rezolve.

Pentru cei care vor să aprofundeze subiectul aici găsiţi şi memo-urile din campanie.

Pagina Următoare »