pe scurt despre bruxelles

promiteam acum ceva timp că voi da nişte explicaţii de ce am neglijat blogul. so, aşa cum spune şi titlul, am fost la bruxelles. de data asta am stat ceva mai mult timp, suficient cât să îmi dau seama că e foarte boring (cei cu care m-am întâlnt eu pe acolo preferă excursiile la amsterdam). într-adevăr de fiecare dată când mă duc acolo traseele mele se rezumă la hotel, parlamentul european, zona grand place, dar oricum după 12 seara greu de găsit un loc unde să poposeşti.

de bruxelles deci numai de bine, iar despre Parlamentul European şi mai de bine. scopul vizitei mele a fost un eveniment găzduit acolo iar aventurile organizării sale ar fi putut face un reality show de primă clasă. birocraţia de la PE nu se poate compara probabil decât cu cea de la Comisia Europeană. tot felul de reguli rigide şi uneori şi stupide. culmea absurdităţii a fost însă când am aflat că o cămaşă pentru a fi călcată la spăltoria de acolo durează 2 zile şi se face cu programare.

alte observaţii despre PE: se mănâncă mult, uneori se şi fură mâncarea de pe masă chiar din faţa ta.

ah şi am descoperit una din cele mai tari formaţii din România, Slang, cu o voce feminină absolut incredibilă, Luiza Zan.

 

brief

din nou neglijez blogul şi nici măcar nu am scuză, doar lene şi dezinteres. aşa că încerc o recapitulare a ce s-a mai întâmplat prin lume:

- căderea guvernului Berlusconi. Adi ne-a ţinut cu sufletul la gură să vedem cum se termină un nou episod din politica de pe Tibru.

- o breşă în zidul care separă Fâşia Gaza, controlată de Hamas, de Egipt a permis câtorva zeci de mii de palestinieni să se aprovizioneze, spărgând blocada impusă acestei regiuni. mai multe detalii de pe Reuters.

- în State, campania e aceeaşi, eu una m-am cam plictisit. tot o luptă Obama vs Clintoni. ne pregătim pentru Carolina de Sud, unde probabil câştigă Obama.

Între timp pe la noi, nimic notabil, tot o ceartă, scandal la Unire.

şi în final o cronică excelentă din NY Times despre 4,3,2

update: şi un acord de pace în Congo între guvern şi cele mai importante miliţii rebele. din economist 

 

autobuze speciale pentru femei!!!în mexic

de pe Hotnews:

In Mexic au fost introduse autobuze speciale pentru femei

Autobuze interzise barbatilor, odata la o jumatate de ora. Autoritatile mexicane au hotarat sa introduca astfel de vehicule pe liniile de transport in comun foarte aglomerate, sperand sa combata cazurile de hartuire sexuala, anunta Realitatea Tv. Potrivit oamenilor legii, 14% dintre cazurile de hartuire sexuala, abuzuri si violuri au fost comise, anul trecut, in mijloacele de transport in comun, adica in metrou si autobuze. Masura a fost extinsa si la trenurile subterane, primele trei vagoane fiind rezervate femeilor, tot la orele de varf.

ce să comentezi la o astfel de ştire?? totuşi parcă ne întoarcem la momentele segregării rasiale. poate forţe de ordine suplimentare şi sancţiuni mai drastice ar fi fost mai de folos.

 

alegeri în Georgia

După Ucraina, o altă ţară din valul mişcărilor democratice din 2003-2004, are azi alegeri, prezidenţiale, dar şi referendum pentru aderarea la NATO. Ultimele luni, inclusiv campania, au fost marcate de acuze aduse lui Saakaşvili care ar avea tendinţe autoritariste şi ar periclita democraţia în Georgia. Conform sondajelor însă Saakaşvili nu va ave aprobleme în a obţine un nou mandat. IHT susţine însă că tema alegerilor nu e democraţia, ci situaţia economică. Chiar dacă reformele economice din ultimii ani au adus o creştere economică ridicată, aproape un sfert din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei.

printre candidaţii la preşedinţie se află însă şi un miliardar care trăieşte la Londra şi care deţine o televiziune închisă pentru o perioadă de regimul Saakaşvilli. într-un ultim efort de a câştiga voturi acesta  a promis că dacă va câştiga va acorda lunar 35 de dolari şomerilor

 

violenţe etnice în kenya

televiziunile româneşti au fost destul de ocupate în ultimele zile cu iarna de afară, aşa că ştiri externe mai greu (SUA şi Pakistan sunt excepţiile văzute de mine). Între timp însă sunt destule alte lucruri care se întâmplă, dar relatate doar pe la CNN sau BBC. Cum ar fi situaţia din Kenya, unde după anunţarea victoriei actualului preşedinte în alegerile prezidenţiale au izbucnit violenţe pe fondul acuzaţiilor de fraudare a alegerilor. Numai că substratul violenţelor depăşeşte lupta politică între cei doi candidaţi din alegeri şi s-a ajuns la o luptă între triburi, cu oameni linşaţi şi omorâţi pentru că sunt dintr-un trib sau altul. Actualul preşedinte, Mwai Kibaki, este membru al tribului Kikuyu, care a dominat economic şi politic Kenya după obţinerea independenţei, dar care este văzut de alte triburi ca având o dominare nejustificată. Împotriva celor din Kikuyu sunt cei din tribul Luo, din rândurile căruia provine adversarul din alegeri, Raila Odinga.

Până acum sunt raportate peste 200 de  decese din cauza violenţelor, dar acest conflict mie îmi aminteşte de Rwanda, unde la fel aveam un trib care dominase politic şi economic, hutu şi unul care contesta această situaţie, tutsi. să sperăm însă că faptul că Kenya se mândreşte cu o situaţie economică şi politică relativ bună şi e chiar un exemplu pentru alte ţări africane va conta.

în final un articol despre situaţia actuală în IHT şi o analiză pre-alegeri din Economist.

 

despre darfur din nou

Despre Darfur nu auzim foarte multe în România. În schimb în afară e un topic la ordinea zilei cu foarte multe organizații de lobby, cu implicarea unor vedete, cu melodii sau videoclipuri dedicate.
Din păcate, situația nu este deloc pe cale de a se îmbunătăți în ciuda misiunii ONU-Uniunea Africană pe cale de a fi desfășurată în teren. Rwanda nu este deloc o comparație deplasată. Și acum ca și atunci organizațiile internaționale, în speță ONU, evită să vorbească despre genocid pentru că asta ar implica necesitatea unei intervenții. Doar SUA dintre actorii relevanți pe plan internațional au declarat că în Darfur vorbim de un genocid.
În Le Monde, un articol descrie noua măsură luată de autoritățile sudaneze: desființarea unor tabere de refugiați și mutarea forțată a acestora în alte zone, în apropierea temutelor miliții janjaweed. Mai mult, intimidarea la adresa ONGurilor și legea tăcerii sunt omniprezente și astfel devine greu de evaluat situația reală.
Sper doar ca peste câțiva ani să nu mergem să vedem un film Hotel Darfur, nominalizat la Oscar și inspirat din fapte reale. deocamdată avem acest videoclip-mărturie de la greenday

 

cristina kirchner, noua evita

Cu scuze pentru mica absență, îmi fac datoria de a semnala o nouă victorie a femeilor în politică. Cristina Kirchner, soția actualului președinte argentinian Nestor Kirchner, e pe cale să devină prima femeie președinte a Argentinei și a doua femeie președinte din America de Sud după Michelle Bachelet în Chile. Amândouă de orientare socialistă, dar Bachelet ceva mai deschisă spre valorile economiei de piață. Spre deosebire de ce s-ar putea crede, Cristina Fernandez Kirchner nu e doar soția soțului ei, deși regimul ei nu va fi probabil diferit ca politici și valori de cel al lui Nestor Kirchner.A fost aleasă de mai multe ori deputat sau senator, s-a concentrat în ultima perioadă pe construirea imaginii în plan extern și nu a ezitat să intre în dispute cu adversarii politici. O comparație cu Hillary Clinton poate e exagerată, mai ales dacă privim la politici. Mai degrabă o nouă Evita Peron.
Nu neg că politicile intervenționiste promovate de cei doi Kirchenr nu mă atrag, dar mi se pare, ca și în cazul altor femei care dobândesc puterea în țările lor în ultimii ani, că e un semn încurajator pentru mișcarea feministă (cum mulți încă strâmbă din nas la acest termen promit un post special asupra acestei etichete). Important la aceste alegeri din Argentina, al căror rezultat e destul de previzibil dacă ne luăm după sondaje, e și că pe locul 2 în preferințe conform acelorași sondaje e tot o femeie, de orientare de centru-dreapta însă, Elisa Carrio.
Despre provocările președinției pentru Cristina Fernandez, o analiză a Economist Intelligence Unit.

Deci se poate doamnelor!

 

darfur – nici o soluție?

despre situația din darfur am mai dat informații pe acest blog. de atunci situația nu s-a schimbat foarte mult. forțele de menținere a păcii ONU-African Union sunt într-un număr redus și se așteaptă formarea acelei forțe de 26 000 de soldați sub comandă comună UN-African Union, cea mai mare misiune de menținere a păcii din lume. problema conflictului din Darfur nu va fi rezolvată însă doar așa. există riscul ca o forță de menținere a păcii care nu are practic o pace de apărat (nu există un acord semnat între părțile în conflict) să fie total ineficientă. acum câteva zile 10 membrii ai misiunii au fost uciși de rebeli. așa că acum presiunea e spre semnarea unui acord de pace. doar că și din acest punct de vedere conflictul din darfur e mai complicat decât altele, fiind greu de delimitat părțile aflate în război.mi s-a părut amuzant însă că un articol din Cotidianul de astăzi vorbește despre România care va trimite soldați în Darfur sub comanda unei misiuni UE. probabil Ciad și Republica Centrafricană sunt același lucru cu Sudan pentru jurnaliștii de la Cotidianul.

În final, un articol din IHT despre Darfur.

 

laura bush pe scena internațională

trebuie să recunosc că așa cum nu sunt o admiratoare a lui George Bush, nici soția lui nu m-a impresionat vreodată. Mi s-a părut tot timpul genul clasic de housewife care stă în umbra soțului și care știe doar să organizeze recepții.

ei se pare că m-am înșelat. Washington Post publică astăzi un articol despre implicarea Laurei Bush în sprijinirea mișcării democratice din Burma, devenind principalul interlocutor din partea administrației americane pe acest subiect pentru ONU. a scris articole, a dat comunicate, a avut întâlniri sub egida ONU, a trimis luări de poziții către Congres etc.
Avantajul pe care îl observă Washinton Post e că Laura Bush nefiind implicată în politica externă americană până acum are o credibilitate superioară soțului ei și e capabilă să mobilizeze mai mulți actori de pe scena internațională.

 

Aung San Suu Kyi

cam neglijez blogul în ultima vreme, dar promit să recuperez în zilele următoare.

în Burma continuă protestele și parcă și comunitatea internațională începe să miște ceva. după ce SUA au impus noi sancțiuni economice, Parlamentul European a aprobat ieri o rezoluție care printre altele cere Rusiei și Chinei să nu blocheze o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU. Mai mult, pentru a spori presiunea asupra Chinei, se vorbește despre un boicot al statelor europene la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008. În schimb România nu zice nimic, deși avem președinția unui organism destul de important al ONU, Consiliul Drepturilor Omului. Bine că măcar există Mauritius care să vorbească la UN General Assembly. Adi ne dă de veste însă că s-a trezit cineva să se ia de sublimul, dar inexistentul nostru ministru de externe.

Eu vreau însă să atrag atenția asupra unei femei extraordinare din Burma, care chiar dacă nu iese în stradă împotriva regimului pentru că se află în arest la domiciliu, reușește să mobilizeze militanții pro-democrație (povestea protesteloe e într-adevăr ceva mai lungă, motivul imediat fiind unul material: creșterea prețului la petrol). Despre această femeie, Aung San SUu Kyi, fiica celui care a câștigat independența Burmei, le Figaro publică un articol al unui jurnalist de la TF1 care a avut posibilitatea să o vadă. Chiar dacă articolul este poate un pic prea emoțional merită citit pentru a putea realiza forța acestei femei.

”Înainte de toate trebuia să îi dau vești despre soțul ei englez, grav bolnav care trăia în străinătate. În acea perioadă dictatorii încercasereă un șantaj josnic asupra ei: vă lăsăm să mergeți la căpătâiul lui în Thailanda, dar nu vă mai lăsăm să vă întoarceți în Burma. Ea a refuzat. Soțul ei a murit după câteva luni fără ca ea să îl mai revadă”.