bucureștiul și italia sunt două dintre lucrurile care mă fascinează și de care m-am simțit tot timpul atașată fără un motiv concret. dacă aș crede în poveștile cu vieți anterioare probabil aș putea conchide că am trăit în bucureștiul interbelic și în italia. cum nici una nu e adevărată profit de orice ocazie să ma aventurez în aceste două locații. în bucurești am reușit să mă mut cu totul. la italia încă visez.

ultima mea experiență italiană  m-a ajutat să trag câteva concluzii. Cea mai importantă este că italiencele, chiar dacă nu sunt cele mai frumoase femei din lume, știu să se pună în valoare și au un simț al modei și al lucrurilor chic nemaipomenit. îmi pare rău acum că nu am niște poze cu care să demonstrez diferența dintre frumusețile naturale ale patriei noastre și bunul gust al italiencelor. de fapt aici nu e vorba doar de bun gust ci și încrederea în sine. italiencele, chiar și atunci când merg pe stradă, emană încredere în sine. spre deosebire de suratele mioritice nu îți fac impresia că s-au îmbrăcat ca să vadă masculii salivând/fluierând după ele, ci pentru că așa se simt ele bine. nu se chinuie să intre în cele mai strâmte și decoltate haine posibile sau să meargă pe tocuri de 12 cm. poate contează aici și diferența dintre oferta magazinelor din italia și a celor din românia. și acolo se găsesc haine bimbo-style, dar ai o groază de opțiuni de haine simple, de efect, la prețuri rezonabile. voi părea probabil multora snoabă, dar prefer să mă duc 2 zile în italia și să îmi înnoiesc garderoba decât să îmi rup picioarele prin bucurești la așa zise magazine de firmă cu prețuri și haine pentru fătuci întreținute de bărbați.