Înainte de toate îmi cer scuze pentru că în perioada asta nu scriu foarte des. Campania își face efectul asupra mea și rar mai găsesc timp pentru altceva. Nici presa strănă nu o mai citesc foarte des, dar azi am avut timp să răsfoiesc online vreo câteva ziare. Nu o să vă plictisesc cu știrile pe care le vedeți și la Tv despre Georgia sau Pakistan.
Mi-a atras atenția însă un articol din Le figaro, despre ce mai face Segolene Royal. După gafele nenumărate ale lui Sarkozy și devierea lui spre populism, Sego are șanse să revină în prim planul politicii franceze dacă reușește însă să treacă de bizonii din PS și dacă începe să lucreze de pe acum la un program politic ceva mai coerent decât cel pe care l-a avut până acum. Le figaro comentează că deocamdată Sego nu are foarte multe ieșiri publice și dacă le are acestea sunt pe subiecte foarte concrete. Zilele trecute a vizitat un cabinet medical pentru a protesta față de un nou impozit pentru servicii medicale și medicamente.
Strategia e bună pe plan intern pentru că aplicarea măsurilor de reformă ale lui Sarkozy crează deja nemulțumire în societatea franceză, dominată de mentalități de stânga și Sego ar putea profita. Important va fi în același timp să își construiască o bază importantă de susținători în PS. Citeam săptămânile trecute în L’Expres că PS are o criză nu doar la nivelul conducerii, ci și la nivelul militanților, mulți dintre ei devenind membrii datorită lui Segolene. Aceștia au început să dezerteze practic fiind scârbiți de dominanța celor cu ștate vechi în partid, tributari unor mentalități tradiționale. Dacă Sego i-ar putea mobiliza din nou ar avea un argument puternic pentru a prelua conducerea. Un alt punct la care trebuie să lucreze Sego e politica externă. Gafele ei din campanie pe acest domeniu vor putea fi date uitării doar dacă va avea ieșiri coerente și consistente asupra problemelor de politică externă (de exemplu nu a zis încă nimic despre tratatul de reformă al UE).
Cu siguranță însă voi mai scrie despre Segolene Royal.