sunt unul dintre cei care la revoluția din decembrie aveam 7 ani. cu toate acestea am câteva amintiri destul de clare despre perioada aceea chiar dacă atunci nu conștientizam importanța a ce se întâmpla lângă mine. cu toate acestea am rămas cu o fascinație să îi spunem pentru evenimentele de atunci și a ce a urmat în anii următori. nu despre experiența mea personală vreau să scriu însă, ci despre o mărturie a lui Andrei Bădin:

„Noi muncim, nu gandim” si partidul-stat, FSN, trecusera la represalii.Cu brutalitate. Nici cand am ajuns in fata sediului PNL nu am realizat imediat ce se intampla. Mai ales ca la liberali devastarea a mers mai usor. Dusmanii principal erau taranistii lui Coposu. „Oamenii muncii” luasera cu asalt sediile PNTCD, PNL si PSDR. Cel mai grav afectat fusese sediul PNTCD, de unde Corneliu Coposu a fost scos de Petre Roman si urcat intr-un TAB. In fata sediului PNL nu m-a bagat nimeni in seama initial. Dar imediat ce am intrat pe usa principala a sediului din Bulevardul Magheru mai multi m-au recunoscut. „Asta a fost cu Campeanu si Coposu aseara la TVR”. Si se apropiau amenintatori. M-au atins usor. Nu am stat mult pe ganduri si am luat-o la fuga. La vremea aceea, tineretea a fost un avantaj. Azi nu stiu daca as mai face fata. In cateva secunde a trebuit sa iau decizia incotro sa o iau. Am fugit spre Hotelul Intercontinental, acolo unde erau cazati jurnalistii straini, gandidu-ma ca astfel voi atrage atentia. Cunosteam pe cativa dintre ei. Grupul de „oameni ai muncii” a fost cat pe aci sa ma prinda. Usile hotelului erau inchise. In fata lor patrona Dan Iosif care ameninta in stanga si in dreapta. Norocul meu a fost ca in preajma era Nicola Naomescu (fiul celebrului campion la tenis de masa), corespondentul Radio France Internationale (RFI). Ne stiam. Si-a dat seama ca daca Dan Iosif si grupul lui isi dadeau seama cine sunt am incurcat-o. Mi-a facut semn ca si cum ma astepta si m-a bagat imediat in hotel. Cred ca am rasuflat usurat de vreo 100 de ori. Tremuram, insa, in continuare. As minti daca nu as spune ca a fost cea mai ingrozitoare zi din viata mea. 

astăzi, la 18 ani după evenimentele de atunci, m-au frapat câteva știri: aprecierea lui Dan Iosif din partea unor persoane de la care aveam așteptări mai mari (Geoană de exemplu) și popularitatea lui Nicolae Ceaușescu.

Barometrul Opiniei Publice, realizat de Fundaţia Soros şi dat joi publicităţii, arată faptul că, deşi ierarhiile privind cel mai bun şi cel mai rău lider politic din ultimii o sută de ani s-au modificat în ultimii opt ani, Ceauşescu rămâne figura care marchează cel mai mult mentalul colectiv al românilor, astfel încât dictatorul se menţine pe primul loc în topul liderilor politici. La 18 de la prăbuşirea comunismului, Ceauşescu este considerat, paradoxal, atât cel mai bun lider politic din ultimii o sută de ani, cât şi cel mai rău, clasându-se în fruntea topurilor, la ambele categorii.
Potrivit realizatorilor studiului, nostalgicii epocii Ceauşescu nu sunt semnificativ mai în vârstă sau mai săraci sau mai puţin educaţi, singurele indicii de profil specific obiectiv fiind că au o slabă conectare la informaţia modernă care circulă prin internet şi au un capital de relaţii important. (NEWSIN)

No further comments.