cam toate analizele despre rezultatele alegerilor primare din New Hamsphire pun victoria lui Hillary pe seama mobilizării votului feminin. explicaţiile pentru această mobilizare, surprinzătoare după ce în Iowa Obama câştigase chiar şi electoratul feminin, ţin nu neaparat de acel moment al lacrimilor cât de o contra-reacţie la reacţia presei americane. am citit ieri şi azi mai multe analize pe această temă, analize care au în centru ce înseamnă candidatura lui hillary pentru mişcarea feministă. părerile sunt însă extrem de împărţite, de la cele care susţin că atacurile la adresa lui Hillary sunt motivate de misoginism, la cele care o acuză că nu e îndeajuns de feminină şi de feministă atât în atitudine şi acţiuni, cât şi în agenda ei pentru prezidenţiale.

mă întreb însă cât de realist ar fi ca o femeie să candideze pentru preşedinţia SUA strict pe o agendă feminină? la o adică tu candidezi pentru a reprezenta toţi cetăţenii, indiferent de rasă, gen, etnie etc, iar programul tău trebuie să combine politici care să răspundă intereselor a cât mai mulţi dintre aceştia. aceeaşi dilemă poate fi extinsă însă şi asupra candidaturilor femeilor pentru alte funcţii, chiar şi în România. în ce măsură o femeie care candidează trebuie să se axeze pe o agendă feminină sau una generală? aşa cum am mai afirmat pe acest blog sau prin comentarii ar trebui să existe un echilibru (cel puţin în politica românească eu nu văd niciunde o agendă feminină).

în final am selectat 3 analize pe acest subiect (prima negativă şi următoarele 2 favorabile), pe care le găsiţi aici, aici şi aici.