marea dezbatere a zilei a apărut din neant. o iniţiativă a prea cunoscuţilor Ghişe şi Funar a fost adoptată în unanimitate în Senat. iniţiativa prevede obligativitatea televiziunilor să prezinte jumate ştiri pozitive şi jumate negative. so? oare n-ar fi bine să nu vedem numai ştiri cu violuri, accidente, crime, etc?

well, poate ar fi bine dacă prin legea asta s-ar ajunge la rezultatul de mai sus. dar există premize care arată că nu se va întâmpla aşa, cel mai important fiind lipsa de indicatori din lege şi reticenţa CNA, plus coalizarea televiziunilor care va îngropa cu siguranţă această lege.

problema ar trebui judecată altfel însă. toată lumea în momentul de faţă s-a isterizat, ignorând problema de fond: iresponsabilitatea instituţiilor de presă din România. Presa asigură transparenţă, presa aduce profit, dar în acelaşi timp presa are o responsabilitate în societate, este formatoare de opinii şi chiar de caractere. nu numai în România avem o problemă cu modul în care se achită presa de această responsabilitate (mi-aduc aminte ce ciudat mi se părea în urmă cu câţiva ani un worksop care punea în discuţie dacă presa ar trebui sau nu să reflecte actele teroriste pentru că astfel le asigură publicitatea prin care organizaţiile teroriste pun presiune pentru a li se satisface revendicările). presa din România se complace în tablodizare, iar sângele şi scandalul se vând cel mai bine. soluţia nu este însă o lege prin care spui că de mâine gata 50% din ştiri trebuie să fie pozitive. soluţia stă mai degrabă în organisme de auto-reglementare care să ia atitudine şi să sancţioneze dur derapajele. deocamdată nici CNA şi nici CRP nu şi-au confirmat acest rol şi aşa se întâmplă că fetiţa de care vorbeam în postul anterior apare pe prima pagină a ziarelor, aşa se întâmplă că vezi râuri de sânge sau bătăi în prime-time.