întodeauna mi-au plăcut cei de la Economist că şi-au asumat clar anumite poziţii chiar dacă ele sunt foarte dure. aşa şi cu articolul din numărul curent în care nu se sfiesc să acuze pe faţă UE că ascunde derapajele luptei anti-corupţie de la noi din ţară, ba chiar să insinueze că au existat state membre care au avut interese financiare sau geopolitice pentru ca România să fie acceptată de la 1 ianuarie 2007. articolul şi raportul la care face referire, al unui procuror belgian, e foarte dur nu doar la adresa UE ci şi a României.

semnalele privind raportul pe justiţie sunt destul de îngrijorătoare şi e clar că nu va fi o mângâiere pe cap, dar nici o bătaie cu biciul. Cel mai important instrument al acestui raport ar fi fost să recomande activarea clauzei de salvgardare pe justiţie, dar din câte se pare aşa ceva nu se va întâmpla. Explicaţia e una destul de simplistă: avem an electoral, iar UE nu vrea să fie acuzată de intervenţie în politica internă (PSD şi PNL ar primi o lovitură serioasă chiar dacă nu fatală).

Pe de altă parte nu sunt convinsă că pentru cetăţean, votant, mitul UE mai are vreo influenţă. ne-am văzut integraţi, am văzut că nu s-a schimbat mare lucru, ce o tot dau ăştia în continuare cu rapoartele lor?? iar aşa cum arată şi sondajele corupţia nu mai e preocupare principală a oamenilor, mult mai sensibili la binele lor personal decât la o luptă „donquijotească”. e trist, dar de înţeles. ai votat în 2004 împotriva corupţiei dar corupţia şi corupţii au rămas la locul lor.

aşa că the economist critică UE, UE o să ne dojenească că iarăşi nu ne-am făcut temele🙂, iar noi o să trăim fericiţi şi corupţi până la adânci bătrâneţi🙂