apar articole de umplutură cu tentă misogină, ca cel de azi din Cotidianul, Amazoanele descalecă în Parlament, semnat culmea de o femeie. ideea  de a prezenta candidatele la parlamentare nu e rea, dar atunci când iei o parte dintre ele şi le prezinţi doar „modele 90-60-90” ai o problemă. nu le cunosc pe doamnele respective aşa că nu pot să mă pronunţ asupra competenţelor sau viziunii lor politice, dar mi-ar plăcea să le aflu. mi-ar plăcea să citesc un articol despre ce propuneri au ele că în definitiv de asta avem alegeri uninominale să avem parlamentari pe care să îi cunoaştem, să ştim ce ne propun. o abordare similară ştiu că a fost şi la europarlamentare când cele de pe liste erau tratate ca simple instrumente ale unor bărbaţi.

aud comentatori din presă care deplâng că avem puţine femei în politică, dar cum naiba să reziste ele când sunt supuse unei astfel de investigaţii publice?? e un exemplu clar de cum o femeie în politică trebuie să fie de 2 ori mai puternică decât un bărbat. nu neg că modelul Elena Udrea care şi-a promovat imaginea de femeie frumoasă ca principal atribut al carierei ei a influenţat negativ şi restul femeilor care arată bine şi care se decid să intre în politică, dar asta nu înseamnă că ar trebui să judecăm acum în standarde de frumoase sau urâte în politică.

p.s. mi-a plăcut răspunsul Alinei Gorghiu „Mă sperie eticheta de femeie frumoasă în politică şi sper ca în timp să se spună despre mine: uite-o pe aia colţoasă, decât uite-o pe aia cu ochi frumoşi. Aşa cum, dacă aş fi bărbat, nu cred că mi-ar plăcea să fiu considerat playboy. Mi-aduc aminte că acum câţiva ani Cristian Boureanu a fost întrebat la o emisiune ce notă şi-ar da la frumuseţe. A răspuns fără să clipească – 10. Mi s-a părut puţin nefiresc. Dacă m-aţi întreba ce notă mi-aş acorda la acest capitol, ar fi una de trecere, în jur de 7“🙂