de ieri avem în sfârşit o femeie în acest guvern. pentru 2 luni, dar contează şi asta în statistici. plus că are un portofoliu important, care nu numai că dă pensii mărite, ci se mai cheamă şi „al egalităţii de şanse”. e cam greu în 2 luni să ajungi la egalitate de şanse, dar poate doamna Câmpeanu măcar încearcă. Oricum numirea ei ca ministru care va da pensiile îi dă un avantaj în campania electorală în care înţeleg că va candida prin Bucureşti. E şi asta o metodă de a promova femeile în politică – le dai întâi o funcţie cu expunere publică şi apoi vezi dacă pot să şi câştige voturi. un pic invers, dar na câte nu sunt invers pe la noi.

revenind însă la subiectul cu pregătirea femeilor din politică pentru uninominal, am rămas şocată să aflu că există un program al organizaţiei de femei a PD-L de pregătire a candidatelor la parlamentare. problema e ce învaţă doamnele prin acest program. păi cam nimic pentru că activităţile sunt vizite în Parlament şi la Comisii. poate sunt nerealistă dar eu mă gândeam că un program de genul acesta ar implica: cum îţi construieşti mesajul, cum alegi grupurile ţintă, în ce măsură o agendă feminină este viabilă pentru a aduce voturi, a fi femeie e un avantaj sau un dezavantaj, cum identifici resursele financiare etc etc. deja le-am dat prea multe idei pe gratis. e drept că un program de genul acesta se face cu minim un an înainte de alegeri sau îl poţi face ca o şcoală politică anuală. din păcate însă leadership-ul din organizaţiile de femei ale partidelor de la noi e la fel ca cel feminin: lipsit de viziune, de cultură organizaţională.

e trist, dar promovarea femeilor în politica românească va rămâne la stadiul de vorbe goale până când nu vom avea şi o revoluţie la nivelul acestor organizaţii de femei şi al rolului lor. pentru politica românească blogul acesta începe să mi se pară fără rost.