o argumentaţie foarte bună la Mircea Kivu în editorialul din România liberă. nu am avut când să scriu (cred că o să pun un banner cu „absenţă motivată până la 30 noiembrie”), dar săptămâna aceasta s-a discutat legea în camera deputaţilor urmând a fi votată săptămâna viitoare probabil.

iată ce spune Kivu: „Discuţia este dacă indemnizaţia trebuie să fie egală pentru toată lumea sau proporţională cu impozitele plătite de fiecare. Argumentul adus în favoarea cuantumului egal (cel practicat astăzi) este că îngrijirea copilului costă la fel, indiferent că este al unei femei cu salariu mic sau al uneia cu salariu mare. Ceea ce este adevărat, numai că pentru îngrijirea copilului se acordă alocaţia de creştere, pentru întreaga durată a copilăriei, iar aceasta este într-adevăr egală pentru toată lumea (poate prea mică, dar asta e altă discuţie).
Indemnizaţia pentru creşterea copilului are altă funcţie: aceea de a permite mamei (de fapt, părintelui, pentru că se permite şi tatălui să opteze pentru  această indemnizaţie) să renunţe la activitatea profesionala (deci la salariu) în perioada când trebuie să stea acasă pentru a asigura copilului o viaţă normală. O femeie cu o carieră profesională substanţială va avea oricum de înfruntat, atunci când decide să aibă un copil, o serie de neajunsuri în viaţa profesională.”

p.s.:Elena Udrea e deja la al3lea post pe tema alocaţiei. cercetătorii au descoperit mai nou că electoratul din Drumul Taberei ar fi interesat să audă ce va susţine doamna ca parlamentar şi că asta cu alocaţia îi afectează?