i’m back. nu stau să explic foarte mult de ce această absenţă îndelungată, doar că timpul meu se împarte între diverse joburi şi taskuri.

tot informându-mă pentru taskurile mele am dat şi peste ce se discută la nivel european cu referire la egalitatea de gen, adică o directivă referitoare la concediul parental şi reconcilierea vieţii de familie cu profesia şi o directivă referitoare la asigurarea egalităţii între femei şi bărbaţi în cazul liber-profesioniştilor (aceasta din urmă destul de tehnică, dar cu principalele propuneri că trebuie să fie la fel de uşor pentru o femeie ca şi pentru un bărbat să activeze ca liber profesionist şi că soţii pot fi asociaţi într-o firma).

cea cu concediul parental are câteva propuneri interesante pe care tare aş vrea să le văd aplicate şi la noi. în primul rând pleacă de la premisa că a fi părinte e o responsabilitate împărţită între cei doi parteneri şi de aici propunerea să poţi lua concediul paternal plătit ne-transferabil, în acelaşi timp cu concediul de maternitate. raportoarea Parlamentului European propune chiar obligatoriu concediul taţilor. se propune ca durata minimă a concediului să fie de 18 săptămâni, din care 6 obligatoriu după naştere(metodă mult mai bună decât cei doi ani de la noi)şi în aceste luni să primeşti o plată echivalentă cu media salariilor din ultimele luni . angajatorii nu auvoie să dea afară o femeie în timpul sarcinii şi încă 6 luni după întoarcerea din concediu. angajatorii trebuie să permită atât taţilor cât şi mamelor să aibă un program flexibil (în cazul mamelor mai ales pentru a permite alăptarea). tot raportoarea PE propune şi o evaluare a riscurilor asupra fertilităţii pe care le au mediile de lucru.

pentru alte detalii aici găsiţi toate documentele.