de bine ce tocmai mă întorsesem de la o şedinţă a Comisiei de Afaceri Europene din Parlament(unde m-am convins de superficialitatea politicienilor români) şi deschid calculatorul că sunt inundată de ştirile cu scrisoarea Mihaelei Rădulescu. bon, în ce priveşte scrisoarea înclin să îi dau dreptate lui Mihnea Măruţă : „mi-e greu să cred că e concepută de dragul publicităţii, pentru că din text transpare o mamă cu adevărat disperată.” nu am fost niciodată o admiratoare a Mihaelei Rădulescu (poate doar invidioasă pe cum arată la vârsta ei), aşa că nici nu sunt la curent cu tot cazul divorţului ei. ştiu doar că relativ recent mai dăduse un interviu în Cotidianul unde „dezvăluia” că motivul divorţului a fost soţul care o înşela. nu ar fi un caz nou, aşa că nu am dat multă importanţă.

acum însă mai mult decât cazul sau scrisoarea sunt curioasă să văd reacţiile din media şi blogosferă. deja a apărut una care mă înfioară: „Adica una e sa ramana prietena cu fostul sot, cu tatal copilului ei, pe baza unui respect reciproc, dar e altceva ca pe de o parte ea sa stea in casa cu el si sa se afiseze cu altul  in public si sa nu se astepte la nici o reactie….  e cam la mintea cocosului…” zice Răzvan Vintilescu. cu alte cuvinte şi-o merită pentru că a îndrăznit să se afişeze cu altul. misoginism, machism…probabil more to come of this type. din seria dacă ai divorţat eşti curvă, trebuie să stai cu bărbatul tău indiferent toată viaţa etc.