concerte


cam aşa aş rezuma ultima seară de Bestfest. au cântat bine şi au făcut show, iar publicul a fost superb. recunosc că nu mă aşteptam să fie aşa o mare de oameni, toţi cu mâinile pe sus şi dansând, dar aşa a fost. chiar dacă pe alocuri bucăţi din melodii se repetau, per ansmblu totul suna bine. şi chiar dacă nu aş sta să ascult acasă un album al lor cap-coadă, aş mai merge oricând la un concert al lor. păcat că au avut o sonorizare slabă. o opinie muuuuuuuuulllllttttttt mai entuziastă aici.

a mai fost şi stereophonics şi roisin murphy. stereophonics au fost ok, unele melodii care nu m-au impresionat, dar şi un „Maybe tomorrow” cântat genial. roisin murphy a întârziat foarte mult aşa că am prins doar vreo 4 melodii că trebuia să ajungem la manu chao, dar merita văzut tot. un concert mai potrivit pe la 4-5 dimineaţa, undeva pe o plajă.

dacă nu ar fi fost în acelaşi timp cu manu chao aş fi trecut şi pe la Nelly Furtado, pe acelaşi principiu pe care am mers şi anul trecut la Pink. au câteva melodii ok şi sigur ştiu să facă show.

aşteptăm cu nerăbdare un bestfest de o săptămână anul viitor.

Anunțuri

am fost aseară la bestfest mai mult pentru Kaiser Chiefs decât pentru manic street preachers. din fericire pentru mine Manic Street Preachers au fost o surpriză extrem de plăcută (în continuare totuşi nu îmi place if you tolerate this….). iar kaiser chiefs au fost absolut bestiali, cum au cântat, cum au interacţionat cu publicul. un concert cam cum a fost faithless anul trecut la bestival unde nu puteai să stai fără să te mişti. în seara asta merg la stereophonics, roisin murphy şi mai ales Manu Chao.

alte observaţii: foarte bine organizat. poate în afară de câteva mici sincope de sonorizare, dar care pentru mine trec aproape neobservate, nu prea am ce să le reproşez. lumea, mai ales partea feminină, e îmbrăcată foarte în tendinţe şi potrivit evenimentului. mă bucur că nu am văzut decât vreo 2-3 femei pe tocuri, în schimb multe sandale gladiator, rochii maxi, pantaloni scurţi, şalvari. îmi pare rău că nu am avut aparatul la mine să fac o poză unei femei însărcinate dar care era îmbrăcată superb cu o rochie albă de in şi cizme şi arăta nemaipomenit.

nu vreau să scriu prea multe despre concert. cuvintele nu pot descrie atmosfera hipnotizantă, electrizantă făcută de frații chimici,ca să îl citez pe un prieten.

așa că atașez un video facut cu un amarat de telefon și vă învit să citiți ce a scris Adi pe tema asta.

gata, acum sunt trează 🙂 deci, despre concert aproape numai de bine. singura problemă majoră care m-a enervat a fost coada care era la 7 când am ajuns noi acolo. intrarea pentru gazon B fusese anunțată vizavi de Mânăstirea Cașin și drept urmare de acolo și până la arcul de triumf unde se făcea o buclă spre Piața presei libere era o coadă imensă. noi am fost inspirați și am mers să ne încălzim cu o bere, iar la 8.30 când ne-am întors era perfect. surprinzător sau nu înăuntru nu era totuși îmbulzeala de la depeche sau rolling stones așa că chiar dacă am stat în zona B a fost ok . chiar cred că stadionul de rugby e o soluție bună pentru concerte. s-a auzit ok, nu e foarte mare ca să riști să nu vinzi toate biletele, dar nici prea mic astfel încât să riști îmbulzeală. marea problemă rămân însă căile de acces. un punct în plus pentru organizatori de data asta a fost că erau multe alimentatoare cu bere și suc (e drept doar pe o singură parte, dar se ajungea ușor dintr-o parte în alta). și la capitolul bude încă o bilă albă.

și acum despre concert în sine. nu am prins deschiderea deci nu mă pronunț, dar laud faptul că MUSE a început la timp. eu sunt fan MUSE aproape de când au intrat în mainstream, de prin 2001. nu sunt însă genul de fan care știe anul de naștere al fiecăruia, toate albumele sau versurile pieselor pe de rost (oricum nu le-ș putea cânta cu vocea mea superbă 🙂 ). nici nu sunt capabilă să recunosc o melodie de la primele acorduri (nici cu urechea muzicală nu stau foarte bine). CU toate acestea îmi permit să spun că sunt fan pentru că atunci când vreau să ascult ceva muse e printre primele formații care îmi vin în minte. concertul de aseară a fost pentru mine superb. nu doar că am auzit toate melodiile care îmi plac, dar părțile instrumentale au fost absolut geniale. matt la pian. proiecțiile. atmosfera (chiar nu mă așteptam la un public așa cunoscător). am plecat încântată ( și nu era de la bere), dar parcă aș fi vrut ceva mai mult.
și mi-am dat seama care a fost una din probleme: răceala trupei. adică au fost foarte profi, au salutat publicul, au nimerit orașul, dar cam atât. interacțiunea cu publicul a fost redusă la maxim. a fost cam în stilul depeche. eu fac acum comparația și cu Placebo, la fel un concert superb, dar de la care am o impresie foarte bună mai ales datorită raportării formației la public.

îmi rămâne speranța că vor mai veni odată și vor fi ceva mai prietenoși.

eu am mai încercat să mai fac alte clipuri aseară, dar din motive de prieteni amețiți de băutură și concert nu au ieșit bine, așa că preiau de pe youtube un alt clip al unei melodii superbe: Bliss

abia m-am întors de la concert. sunt ruptă de la prea mult alcool, dar vă las o bucată din melodia mea favorită -hysteria. revin cu detalii când mă trezesc 🙂