burma


trebuie să recunosc că așa cum nu sunt o admiratoare a lui George Bush, nici soția lui nu m-a impresionat vreodată. Mi s-a părut tot timpul genul clasic de housewife care stă în umbra soțului și care știe doar să organizeze recepții.

ei se pare că m-am înșelat. Washington Post publică astăzi un articol despre implicarea Laurei Bush în sprijinirea mișcării democratice din Burma, devenind principalul interlocutor din partea administrației americane pe acest subiect pentru ONU. a scris articole, a dat comunicate, a avut întâlniri sub egida ONU, a trimis luări de poziții către Congres etc.
Avantajul pe care îl observă Washinton Post e că Laura Bush nefiind implicată în politica externă americană până acum are o credibilitate superioară soțului ei și e capabilă să mobilizeze mai mulți actori de pe scena internațională.

cam neglijez blogul în ultima vreme, dar promit să recuperez în zilele următoare.Aung San Suu Kyi

în Burma continuă protestele și parcă și comunitatea internațională începe să miște ceva. după ce SUA au impus noi sancțiuni economice, Parlamentul European a aprobat ieri o rezoluție care printre altele cere Rusiei și Chinei să nu blocheze o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU. Mai mult, pentru a spori presiunea asupra Chinei, se vorbește despre un boicot al statelor europene la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008. În schimb România nu zice nimic, deși avem președinția unui organism destul de important al ONU, Consiliul Drepturilor Omului. Bine că măcar există Mauritius care să vorbească la UN General Assembly. Adi ne dă de veste însă că s-a trezit cineva să se ia de sublimul, dar inexistentul nostru ministru de externe.

Eu vreau însă să atrag atenția asupra unei femei extraordinare din Burma, care chiar dacă nu iese în stradă împotriva regimului pentru că se află în arest la domiciliu, reușește să mobilizeze militanții pro-democrație (povestea protesteloe e într-adevăr ceva mai lungă, motivul imediat fiind unul material: creșterea prețului la petrol). Despre această femeie, Aung San SUu Kyi, fiica celui care a câștigat independența Burmei, le Figaro publică un articol al unui jurnalist de la TF1 care a avut posibilitatea să o vadă. Chiar dacă articolul este poate un pic prea emoțional merită citit pentru a putea realiza forța acestei femei.

Înainte de toate trebuia să îi dau vești despre soțul ei englez, grav bolnav care trăia în străinătate. În acea perioadă dictatorii încercasereă un șantaj josnic asupra ei: vă lăsăm să mergeți la căpătâiul lui în Thailanda, dar nu vă mai lăsăm să vă întoarceți în Burma. Ea a refuzat. Soțul ei a murit după câteva luni fără ca ea să îl mai revadă”.

Aung San Suu Kyi

pentru cei care nu se uită la știri, în ultimele zilei au avut loc manifestații de protest împotriva juntei militare care conduce  Burma, actualmente redenumit Myanmar. Regimul militar a intervenit în forță și până acum sunt estimări nefoiciale de  200 de morți. Cineva lansat o inițiativă să purtăm roșu pentru a arăta că sprijinim mișcările de protest din Burma. Pentru mai multe detalii puteți să intrați pe acest grup pe Facebook.

Tot pentru mai multe informații recomand câteva articole: cel din Le figaro, precum și cel din IHT.

eu trebuie să îi mulțumesc lui Mungiu pentru că așa am aflat acum 3 ani despre țara asta și regimul ei politic.

Mai jos aveți și un raport al International Crisis Group despre situația din Burma și ce ar trebui făcut. e din 2004, dar încă actual.

raport al International Crisis Group www.crisisgroup.org