democrație


Evenimentul Zilei de astăzi și Andrei Bădin dau povestea femeii care a pus la cale manifestațiile de acum mai bine de o săptămână de la Chișinău: Natalia Morar. auzisem numele ei încă din primele zile săptămâna trecută, dar nu prea existau informații și nu am scris nimic atunci. 

se dovedește însă că mitul moldovencei frumoase trebuie completat și cu alte atribute: ”curajoasă”, ”inteligentă”. Andrei Bădin o asemuie cu Ioana D’Arc. eu m-am gândit mai întâi la Timoșenko în 2004.

am venit prima oară în contact cu situaţia din Zimbabwe când m-am întâlnit cu un jurnalist de acolo la un seminar despre libertatea presei. Era primăvara anului 2004 şi pe atunci subiectul era văzut ca o mare problemă la noi. nimic nu se compara însă cu situaţia din Zimbabwe. Cu toate acestea Augustine (aşa îl cheamă pe jurnalist) prefera să trateze situaţia lui cu umor. câteva luni mai târziu aflam că fusese arestat, dar din fericire eliberat destul de rapid.

alegerile din 29 martie au arătat că Augustine era unul din cei mulţi care doreau detronarea dictaturii din Zimbabwe. din păcate însă detronarea dictaturii prin alegeri se întâmplă destul de rar, mai ales dacă nu există presiuni externe. aşa că chiar dacă opoziţia a câştigat alegerile a trebuit să accepte un al doilea tur de scrutin pentru prezidenţiale. între timp însă regimul Mugabe a declanşat o campanie de represiune, contra-candidatul lui Morgan Tsvangirai fiind reţinut de 5 ori în ultimele 10 zile şi retrăgându-se din cursă înaintea alegerilor programate pentru sfârşitul săptămânii. mai mult el s-a refugiat la ambasada Olandei din Harare.

din păcate însă pe plan internaţional se reacţionează târziu. preşedintele Africii de Sud a fost cel care a gestionat medierea dintre cele două tabere şi rezultatul se vede. astăzi însă am văzut o ieşire foarte dură a lui Gordon Brown şi David Milliband, Marea Britanie asumându-şi o poziţie radicală de nerecunoaştere a legitimităţii lui Mugabe. de altfel nu este prima oară când Brown ia poziţie împotriva dictaturii lui Mugabe, el refuzând să participe la summitul UE-Africa din acelaşi motiv. E admirabil când vezi o ieşire publică în afara ipocriziei caracteristice liderilor UE, care pe de o parte proslăvesc drepturile omului dar când vine vorba de a lua atitudine fermă împotriva încălcării lor preferă să o scalde. Şi mi-a mai plăcut ceva la intervenţia britanică: afirmaţia lui Milliband că chiar dacă au o istorie colonială, cu bune şi cu rele, asta nu înseamnă că nu trebuie să ia atitudine asupra faptelor din prezent.

ce urmează pentru Zimbabwe? greu de estimat. e o reuniune a Consiliului de Securitate astăzi şi se aşteaptă poziţii din partea statelor africane, speranţa fiind mai ales la Southern African Development Cooperation. relatări şi analize despre Zimbabwe la Economist

update: am găsit blogul ambasadei UK din Harare

Aung San Suu Kyi

pentru cei care nu se uită la știri, în ultimele zilei au avut loc manifestații de protest împotriva juntei militare care conduce  Burma, actualmente redenumit Myanmar. Regimul militar a intervenit în forță și până acum sunt estimări nefoiciale de  200 de morți. Cineva lansat o inițiativă să purtăm roșu pentru a arăta că sprijinim mișcările de protest din Burma. Pentru mai multe detalii puteți să intrați pe acest grup pe Facebook.

Tot pentru mai multe informații recomand câteva articole: cel din Le figaro, precum și cel din IHT.

eu trebuie să îi mulțumesc lui Mungiu pentru că așa am aflat acum 3 ani despre țara asta și regimul ei politic.

Mai jos aveți și un raport al International Crisis Group despre situația din Burma și ce ar trebui făcut. e din 2004, dar încă actual.

raport al International Crisis Group www.crisisgroup.org