me


promiteam acum ceva timp că voi da nişte explicaţii de ce am neglijat blogul. so, aşa cum spune şi titlul, am fost la bruxelles. de data asta am stat ceva mai mult timp, suficient cât să îmi dau seama că e foarte boring (cei cu care m-am întâlnt eu pe acolo preferă excursiile la amsterdam). într-adevăr de fiecare dată când mă duc acolo traseele mele se rezumă la hotel, parlamentul european, zona grand place, dar oricum după 12 seara greu de găsit un loc unde să poposeşti.

de bruxelles deci numai de bine, iar despre Parlamentul European şi mai de bine. scopul vizitei mele a fost un eveniment găzduit acolo iar aventurile organizării sale ar fi putut face un reality show de primă clasă. birocraţia de la PE nu se poate compara probabil decât cu cea de la Comisia Europeană. tot felul de reguli rigide şi uneori şi stupide. culmea absurdităţii a fost însă când am aflat că o cămaşă pentru a fi călcată la spăltoria de acolo durează 2 zile şi se face cu programare.

alte observaţii despre PE: se mănâncă mult, uneori se şi fură mâncarea de pe masă chiar din faţa ta.

ah şi am descoperit una din cele mai tari formaţii din România, Slang, cu o voce feminină absolut incredibilă, Luiza Zan.

păi eu îmi ies destul de uşor din fire şi nu întotdeauna cu motiv (sunt mulţi care pot depune mărturie). deci s-ar numi că sunt oarecum isterică. eu neg această realitate şi zic doar că mă enervez repede, dar îmi şi trece uşor (sau mă enervez uşor şi îmi trece repede).

pe scurt, să îi răspund dianei:

– nu suport dezordinea, haosul

– nu suport să merg la o întâlnire nepregătită dinainte

– mă isterizează oamenii proşti

– mă enervează prostul gust

– nu îmi place linguşeala, dar reuşesc să îmi ascund nervozitatea

– mizeria mă face irascibilă

Ei, probabil lista ar putea continua, dar azi chiar nu prea m-am enervat 🙂 poate doar un pic:)

în sfârşit s-a terminat sezonul sărăbătorilor. nu pot să spun că îmi pare rău pentru că m-am săturat de toată agitaţia, entuziasmul, smsurile cu lumină şi căldură etc. aşa că vreau să mă întorc la muncă, doar că se pare sunt singura cu această dorinţă. dreptu urmare o să iau blogul ca muncă şi azi promit că mă ocup de el:)

inaugurăm seria posturilor de iarnă cu un răspuns la leapșa Costinei: ce ne aduce moșu?păi mie încă nu mi-a adus nimic, n-am găsit nimic în cizmulițe:)…glumesc bineînțeles.

sărbătorile de iarnă sunt favoritele mele pentru că ador să fac și să primesc cadouri, pentru că e frig afară, dar e atât de cald în casă, pentru că stau la cozi în hypermarket, pentru că mă văd cu prieteni de peste mări și țări întorși acasă. nu cred că e ceva ce îmi poate strica dispoziția în luna decembrie. iar anul ăsta, ca și în ultimii ani, am un bilanț de care sunt mândră. moșu chiar mi-a adus de toate: o familie care mă sprijină și pe care acum pot să o sprijin și eu, o viață profesională în care fac ce îmi place, o casă doar a noastră în care abia aștept să punem bradul.

sunt convinsă însă că și vouă v-a adus moșu câte ceva așa că dau leapșa mai departe la Adi , Anca și Andrei.

am primit de la zoițica leapșa cu political compass.rezultatele mele, nu foarte surprinzătoare, sunt:

Economic Left/Right: 3.50

Social Libertarian/Authoritarian: -4.87

adică pe scara socială sunt în parta libertariană, destul de departe de zona autoritarismului, iar pe scara economică mai spre dreapta, dar destul de aproape de centru.

dau mai departe la Adi, Anca și Dalia.

bucureștiul și italia sunt două dintre lucrurile care mă fascinează și de care m-am simțit tot timpul atașată fără un motiv concret. dacă aș crede în poveștile cu vieți anterioare probabil aș putea conchide că am trăit în bucureștiul interbelic și în italia. cum nici una nu e adevărată profit de orice ocazie să ma aventurez în aceste două locații. în bucurești am reușit să mă mut cu totul. la italia încă visez.

ultima mea experiență italiană  m-a ajutat să trag câteva concluzii. Cea mai importantă este că italiencele, chiar dacă nu sunt cele mai frumoase femei din lume, știu să se pună în valoare și au un simț al modei și al lucrurilor chic nemaipomenit. îmi pare rău acum că nu am niște poze cu care să demonstrez diferența dintre frumusețile naturale ale patriei noastre și bunul gust al italiencelor. de fapt aici nu e vorba doar de bun gust ci și încrederea în sine. italiencele, chiar și atunci când merg pe stradă, emană încredere în sine. spre deosebire de suratele mioritice nu îți fac impresia că s-au îmbrăcat ca să vadă masculii salivând/fluierând după ele, ci pentru că așa se simt ele bine. nu se chinuie să intre în cele mai strâmte și decoltate haine posibile sau să meargă pe tocuri de 12 cm. poate contează aici și diferența dintre oferta magazinelor din italia și a celor din românia. și acolo se găsesc haine bimbo-style, dar ai o groază de opțiuni de haine simple, de efect, la prețuri rezonabile. voi părea probabil multora snoabă, dar prefer să mă duc 2 zile în italia și să îmi înnoiesc garderoba decât să îmi rup picioarele prin bucurești la așa zise magazine de firmă cu prețuri și haine pentru fătuci întreținute de bărbați.

chiar dacă m-am trezit la 6.30, chiar dacă mai am o groază de chestii de finalizat, îmi curge nasul şi mi-e un pic frig, astăzi am o zi superbă. e ultima zi de prizonierat, se întrevede libertatea 🙂

Pagina următoare »