politica franceza


Înainte de toate îmi cer scuze pentru că în perioada asta nu scriu foarte des. Campania își face efectul asupra mea și rar mai găsesc timp pentru altceva. Nici presa strănă nu o mai citesc foarte des, dar azi am avut timp să răsfoiesc online vreo câteva ziare. Nu o să vă plictisesc cu știrile pe care le vedeți și la Tv despre Georgia sau Pakistan.
Mi-a atras atenția însă un articol din Le figaro, despre ce mai face Segolene Royal. După gafele nenumărate ale lui Sarkozy și devierea lui spre populism, Sego are șanse să revină în prim planul politicii franceze dacă reușește însă să treacă de bizonii din PS și dacă începe să lucreze de pe acum la un program politic ceva mai coerent decât cel pe care l-a avut până acum. Le figaro comentează că deocamdată Sego nu are foarte multe ieșiri publice și dacă le are acestea sunt pe subiecte foarte concrete. Zilele trecute a vizitat un cabinet medical pentru a protesta față de un nou impozit pentru servicii medicale și medicamente.
Strategia e bună pe plan intern pentru că aplicarea măsurilor de reformă ale lui Sarkozy crează deja nemulțumire în societatea franceză, dominată de mentalități de stânga și Sego ar putea profita. Important va fi în același timp să își construiască o bază importantă de susținători în PS. Citeam săptămânile trecute în L’Expres că PS are o criză nu doar la nivelul conducerii, ci și la nivelul militanților, mulți dintre ei devenind membrii datorită lui Segolene. Aceștia au început să dezerteze practic fiind scârbiți de dominanța celor cu ștate vechi în partid, tributari unor mentalități tradiționale. Dacă Sego i-ar putea mobiliza din nou ar avea un argument puternic pentru a prelua conducerea. Un alt punct la care trebuie să lucreze Sego e politica externă. Gafele ei din campanie pe acest domeniu vor putea fi date uitării doar dacă va avea ieșiri coerente și consistente asupra problemelor de politică externă (de exemplu nu a zis încă nimic despre tratatul de reformă al UE).
Cu siguranță însă voi mai scrie despre Segolene Royal.

Anunțuri

Sarkozy are probleme din ce în ce mai mari. acum câteva zile scriam și eu aici despre dezamăgirea sarkozy în contextul vizitei la Moscova. Acum revin însă la problemele lui din plan intern. Așadar, mâine vor intra în grevă mai multe sindicate (metrou, energie, Air France, agenții de ocupare a forței de muncă etc) ca răspuns la planurile de reformă a privilegiilor la pensionare. Mai mult s-au anulat și niște spectacole de teatru și operă. Recunosc că nu cunosc subiectul așa că mă bazez doar pe ce am citit prin ziare.

International Herald Tribune are azi o analiză succintă a celor 5 luni de mandat până acum. Ce m-a amuzat a fost să descopăr, încă odată, similaritățile dintre Băsescu și Sarkozy. Astfel Sarkozy aplică aceeași tactică a distanțării de propriul guvern astfel încât popularitatea lui să nu aibă de suferit în cazul unor eșecuri ale politicilor promovate de executiv (găsiți în articol câteva exemple de contre Sarkozy – Guvern)

Vă dați seama prin ce trece Sarkozy? Sindicatele ies în stradă, presa îl critică, nevasta vrea să îl părăsească 🙂

in campania pentru alegerile prezidentiale din Franta am fost rational alaturi de Sarkozy, al carui program era mult mai realist si mai apropiat de valorile liberale de dreapta in care cred. in acelasi timp, emotional, nu puteam sa nu am o anumita simpatie si pentru Segolene Royal, chiar daca masurile stangiste propuse de ea ma oripilau. Royal ramane insa un exemplu demn de urmat si pentru orice femeie din politica romaneasca. Are charisma, a fost de mai multe ori ministru , este presedinte al regiunii Poitou Charentes, a fost deputat, a pierdut de mai multe ori alegeri, dar de fiecare data nu a renuntat. Din pacate insa campania pentru prezidentiale mi s-a parut o palarie prea mare pentru ea. Programul politic slab, dezertarea unor colaboratori, lipsa de sprijin din partea greilor partidului, problemele cu liderul Partidului Socialist si pe atunci inca partenerul ei de viata, Francois Hollande, gafele din campanie, toate au contribuit la infrangere. Bineinteles ca masculii din PS au gasit ca singura vinovata de esec este Royal (printre altele nu a fost chiar un esec, atata timp cat a avut un numar de voturi superior ultimilor candidati socialisti, iar la parlamentare PS a obtinut un scor mult mai bun decat se astepta). Ce face in timpul asta Royal? Ii da papucii lui Hollande si se pregateste sa preia de la el fraiele partidului. Mai mult scrie si o carte despre care puteti citi mai multe in acest articol din Le figaro. Eu una sper sa fie tradusa si in romaneste ca mai greu cu franceza mea.

Intre timp campania pentru prezidentiale din Franta o influenteaza si pe cea din SUA, unde Rudolph Giuliani, favoritul la nominalizarea republicana, il preaslaveste pe Sarkozy si cartea acestuia, Temoignage. Mai multe detalii tot intr-un articol din Le figaro. Si pe la noi, se pot gasi similitudini intre Basescu si Sarkozy, asa cum demonstreaza excelent Sabina Fati intr-un editorial mai vechi din Romania libera.