politica internă


întrebare e care femeie din PNL ar lua susţinerea lui Patriciu? vNorica Nicolai (deşi nu prea se vede latura ei feminină) sau Adina Vălean sau cumva se pregătea Adriana Săftoiu şi de aceea au apărut acele fotografii? 

clar mai sunt şi alte femei deştepte prin PNL (în ciuda unei proporţii feminine reduse), dar pe cele 3 deja conu Dinu le-a sprijinit sub diverse forme.

Anunțuri

după ce m-am plâns de această coaliţie nefastă, acum m-am mai împăcat cu gândul aşa că pot încerca să analizez în ce măsură vom avea mai multe femei în Guvern. deja se vehiculează diferite variante, dar ziarele de azi au mai mult sau mai puţin cam aceeaşi listă. eu am luat-o pe cea din adevărul

în postul anterior singura chestie de bine pe care o găsisem era că cele 2 partide sunt totuşi cele care au promovat cel mai mult femeile (deşi dacă ne uităm aici nici procentele lor nu sunt covârşitoare). cu toate acestea, femeile nu negociază (cu excepţia doamnelor Popa şi Udrea bineînţeles) şi bineînţeles nu prea au treabă cu guvernul. Din lista de 21 de posturi dată în Adevărul, regăsim ca potenţiali miniştri 4 femei, toate de la PDL. Asta ar însemna un procent de cam 20%, adică destul de binişor. E drept însă că cele 4 portofolii nu sunt din cele cu greutate precum Economie, Finanţe, Justiţie, Externe.

aşadar, dacă mai era nevoie de confirmări, femeile nu contează în luarea deciziilor politice. 

sunt curioasă în ce măsură conducerea celor două Camere ale Parlamentului va fi la fel de nereprezentativă.

mă tot gândesc care ar fi soluţia, de implementat rapid, prin care să avem mai multe femei în politică, în poziţii decizionale. există o soluţie minune? ar rezolva cotele problema aceasta?îndrăzneşte vreo femeie din Parlament ca acum când se va discuta modificarea legii electorale să impună prevedere cu cotele?

eram sceptică dacă o să reiau curând scrisul pe blog prea curând, fiind încă în tratament de recuperare după o campanie epuizantă. evenimentele de azi însă m-au dat peste cap.ştiam de câteva zile de această posibilitate  a alianţei psd-pnl, dar refuzam să cred că aşa ceva se poate, că vom ajunge să glorificăm politica duplicitară pentru că aşa ne cer raţiunile pragmatice.  am ascultat (de la domnul cu paralelele mai ales:) ) justificările acestei alianţe. raţional le şi înţeleg, dar emoţional nu pot să uit perioada 2000-2004, nu pot să nu mi se facă greaţă când îl văd pe oprişan vorbind de interesul naţional, nu pot să uit că am făcut eforturi să ajung la vot să votez 2 personaje care îmi displac profund doar pentru ca PSD să nu câştige.

aşa cum mi se spunea suntem probabil 1-2% cei care gândim aşa, dar am convingerea că pe termen mediu vom fi mai mulţi cei care se vor sătura de practicile PSDiste, reluate de data asta în cârdăşie cu PDL.

poate sunt naivă, dar cred că se putea un guvern minoritar în care să atragi nişte personaje din PNL şi PSD pe modelul Sarkozy în Franţa. dar la noi divide et impera e un slogan din istorie doar.

ca să fac haz de necaz măcar acum vom avea la guvernare cele 2 partide care au promovat cel mai mult femeile. să vedem însă câte vor fi în administraţia centrală acum. la negocieri e clar că nu au contat decât ca elemente de decor. doamna Popa nu a scos un cuvânt, doamna Udrea şi-a etalat picioarele şi cam atât.

pentru un partid social-democrat egalitatea de gen ar trebui să fie într-adevăr o temă permanentă. nu e tocmai cazul PSD un partid în care femeile sunt bune doar când se discută pe cine mai trimit la Parlamentul European şi a cărui mare iniţiativă privind interesele de gen a fost egalizarea alocaţiei pentru mame la 8 milioane (e drept acum au depus o iniţiativă  în Parlament pentru 600 Ron minim şi 85% din salariul brut).

mircea geoană în schimb se erijează într-un apărător al femeilor (parcă de 8 martie se apucase să ne cânte cum poate şi poate şi poate 🙂 ). tot el le-a numit pe femeile din PSD „amazoane”. acum însă, la şedinţa de bilanţ a organizaţiei de femei a PSD după locale,  Geoană a identificat o tipologie a femeilor din politică: „Mircea Geoană a spus că întrebarea pe care PSD vreau să o pună româncelor şi românilor este „ce fel de model de femeie-politician doriţi să vă reprezinte interesele în Parlamentul şi Guvernul României?”. „Serioase, care să aducă soluţii, îngeri păzitori ai templului numit familie (…) sau celălalt model pe care să-l vedeţi în ziare de tip tabloid , cu decolteuri mari, fuste scurte şi creiere mici”, şi-a răspuns Geoană. „Fiecare este liber să aleagă. Noi preferăm modelul femeilor serioase”, a conchis Mircea Geoană.” (via Newsin)

atacul la Elena Udrea nu a fost deloc subtil, dar totuşi abordarea lui e prea simplistă. e drept că PSD are câteva reprezentante „serioase”, neremarcate mediatic, dar care au înţeles să îşi facă treabă (Minodora Clivetti, Adriana Ţicău sau Gabriela Creţu sunt câteva exemple). în acelaşi timp însă Geoană are propria lui Udrea, adică Ana Birchall, o femeie inteligentă, cu o carieră înainte de politică, dar care nu realizează că dacă ţipi şi îţi dai cu părerea despre orice nu te numeşti neapărat politiciană. Pe Birchall eu o încadrez în categoria consultanţi care nu îşi dau seama că le-ar sta mai bine dacă ar rămâne consultanţi (aceeaşi categorie şi pentru Raluca Turcan). o altă eroare a lui Geoană e importanţa prea mare acordată Elenei Udrea. e drept că în interiorul PD-L e o  persoană foarte importantă şi are o notorietate foarte mare dobândită prin abordarea tabloidă a politici, dar ea nu are confirmarea electoratului şi nici măcar nu a dovedit vreo preocupare pentru problemele femeilor. Udrea nu e un adversar pentru femeile din PSD, ci pentru cele din PD-L care sun văzute doar prin modelul Udrea. Pentru femeile din PSD prioritatea trebuie să fie lupta internă pentru a obţine un număr cât mai mare de colegii şi o reprezentare a politicilor gender sensitive în programul de guvernare.

p.s. mai puţin mediatizat va fi probabil că între reprezentanţii PSD în administraţia locală 33% sunt femei. E de bine, dar nu înţeleg de ce Geoană le-a criticat că au doar atât. cam ce procent din candidaţii eligibili ai PSD erau femei?

marea dezbatere a zilei a apărut din neant. o iniţiativă a prea cunoscuţilor Ghişe şi Funar a fost adoptată în unanimitate în Senat. iniţiativa prevede obligativitatea televiziunilor să prezinte jumate ştiri pozitive şi jumate negative. so? oare n-ar fi bine să nu vedem numai ştiri cu violuri, accidente, crime, etc?

well, poate ar fi bine dacă prin legea asta s-ar ajunge la rezultatul de mai sus. dar există premize care arată că nu se va întâmpla aşa, cel mai important fiind lipsa de indicatori din lege şi reticenţa CNA, plus coalizarea televiziunilor care va îngropa cu siguranţă această lege.

problema ar trebui judecată altfel însă. toată lumea în momentul de faţă s-a isterizat, ignorând problema de fond: iresponsabilitatea instituţiilor de presă din România. Presa asigură transparenţă, presa aduce profit, dar în acelaşi timp presa are o responsabilitate în societate, este formatoare de opinii şi chiar de caractere. nu numai în România avem o problemă cu modul în care se achită presa de această responsabilitate (mi-aduc aminte ce ciudat mi se părea în urmă cu câţiva ani un worksop care punea în discuţie dacă presa ar trebui sau nu să reflecte actele teroriste pentru că astfel le asigură publicitatea prin care organizaţiile teroriste pun presiune pentru a li se satisface revendicările). presa din România se complace în tablodizare, iar sângele şi scandalul se vând cel mai bine. soluţia nu este însă o lege prin care spui că de mâine gata 50% din ştiri trebuie să fie pozitive. soluţia stă mai degrabă în organisme de auto-reglementare care să ia atitudine şi să sancţioneze dur derapajele. deocamdată nici CNA şi nici CRP nu şi-au confirmat acest rol şi aşa se întâmplă că fetiţa de care vorbeam în postul anterior apare pe prima pagină a ziarelor, aşa se întâmplă că vezi râuri de sânge sau bătăi în prime-time.

NEWSIN:

Deputatul PSD Miron Mitrea a declarat marţi seara, la Reghin, judeţul Mureş, că România este o ţară de misogini şi că partidele nu desemnează femei în posturile de candidaţi întrucât nu primesc voturi, transmite corespondentul NewsIn.
„Şi eu sunt. Ar trebui să spun acum că nu sunt misogin, dar se uită nevastă mea la mine şi mi-e frică. Dar nu pot să spun asta, este evident că România este o ţară de misogini, uitaţi-vă la Parlament. Uitaţi-vă ce greu numim un candidat femeie la primărie. Deşi sunt mai bune decât bărbaţii, nu le putem numi pentru că răspunsul populaţiei este că nu votează o femeie. Ăsta nu este misoginism? E adevărat că în Ardeal mai puţin decât în restul ţării”, a declarat Mitrea.

lasă că în schimb domnul Mitrea se poate lăuda că a promovat măcar o femeie în politică: soţia, un exemplu clasic de femeie ajunsă în politică dar care abia pe la jumătatea celui de-al doilea mandat s-a gândit să dea măcar aparenţa că face ceva(o fi uninominalul de vină?).

ei şi s-ar mai putea comenta şi scuza cu populaţia care nu votează femei (rolul de formator de opinii al politicienilor, activitatea organizaţiilor de femei, promovarea unor femei competente etc).

şi diana semnalează declaraţia, deşi într-un post cam eliptic 🙂

că tot a fost subiectul omniprezent pe bloguri şi la televizor zilele trecute, hai să îmi dau şi eu cu părerea despre ce s-a întâmplat la organizaţia de tineret a PD-L (măcar cu mediatizarea asta a mai aflat şi lumea ce e cu partidul ăsta). rezultatul final ar fi că 2 femei conduc acum şi organizaţia de tineret. părerea majoritară pe care am auzit-o însă e că de fapt cele 2 sunt reprezentantele unor dinastii şi nu au ajuns acolo prin forţe proprii.

despre monica ridzi chestia asta chiar mi se pare că nu se justifică. am cunoscut-o prima dată acum câţiva ani când încă nu era decât preşedinte la organizaţia de tineret Hunedoara şi ulterior am observat cariera ei în politica mare. nu mă pronunţ asupra altor calităţi de-ale ei, dar una e certă: e muncitoare şi perseverentă. şi cel mai bine se vede asta din activitatea ei de la Parlamentul European. când sunt sesiuni primesc cel puţin 2 comunicate cu iniţiative sau intervenţii ale ei. de altfel şi în raportul IPP a apărut ca fiind una dintre cele mai active (alături de alte femei precum Adriana Ţicău de la PSD sau Adina Vălean de la PNL). Aşa că mi s-a părut nedreaptă acuzaţia că e soţia soţului ei, primar la Petroşani. din câte ştiu eu, rolurile sunt cam invers, adică ascensiunea lui în politică a venit după ce ea era deja bine poziţionată.

despre elena băsescu nu pot spune că am opinii ferme. e la început în politică, până acum singurele ei activităţi notabile se înscriu în sfera mondenului, dar oricine merită o şansă nu? discursul ei de la congres, în ciuda metaforei cu George W. , nu a fost unul rău, deşi era clar foarte emoţionată şi nu l-a spus aşa cum ar fi trebuit. până la urmă şi asta cu George W. a fost scoasă din context. punctul, foarte logic de altfel, pe care a vrut ea să îl facă e că în toate ţările există astfel de familii în care generaţii la rând se implică în politică (Kennedy, Bush, Romney, mai nou şi Sarkozy). e drept că şi acolo acuzele de nepotism sau profit de pe urma imaginii unui predecesor din familie nu au lipsit.

însă hai să vedem ce se întâmplă cu organizaţia asta de tineret. până acum în România organizaţiile de tineret ale partidelor au fost puternice doar când partidul respectiv era la guvernare. să vedem dacă OTPDL se poate comporta altfel şi poate fi o alternativă pentru toţi acei tineri din România dezamăgiţi şi dezinteresaţi de politică.

Pagina următoare »