presa internationala


Despre Darfur nu auzim foarte multe în România. În schimb în afară e un topic la ordinea zilei cu foarte multe organizații de lobby, cu implicarea unor vedete, cu melodii sau videoclipuri dedicate.
Din păcate, situația nu este deloc pe cale de a se îmbunătăți în ciuda misiunii ONU-Uniunea Africană pe cale de a fi desfășurată în teren. Rwanda nu este deloc o comparație deplasată. Și acum ca și atunci organizațiile internaționale, în speță ONU, evită să vorbească despre genocid pentru că asta ar implica necesitatea unei intervenții. Doar SUA dintre actorii relevanți pe plan internațional au declarat că în Darfur vorbim de un genocid.
În Le Monde, un articol descrie noua măsură luată de autoritățile sudaneze: desființarea unor tabere de refugiați și mutarea forțată a acestora în alte zone, în apropierea temutelor miliții janjaweed. Mai mult, intimidarea la adresa ONGurilor și legea tăcerii sunt omniprezente și astfel devine greu de evaluat situația reală.
Sper doar ca peste câțiva ani să nu mergem să vedem un film Hotel Darfur, nominalizat la Oscar și inspirat din fapte reale. deocamdată avem acest videoclip-mărturie de la greenday

Anunțuri

Mâine sunt alegeri în Polonia, importante nu doar pentru polonezi ci și pentru Uniunea Europeană. Menținerea la putere a gemenilor Kaczynski riscă să pună în pericol orice decizie pe care ar trebui să o ia Uniunea. Chiar dacă liderii UE îi privesc ca pe niște paria, gemenii și partidul lor, Lege și Justiție, rămân destul de populari datorită platformei anti-corupție, naționalistă și intervenționistă, atrăgătoare în special pentru electoratul mai în vârstă.
Citesc în IHT un articol însă care mizează pe capacitatea tinerilor polonezi, absenți de la vot în 2005 când Lege și Justiție a câștigat alegerile, să schimbe de data aceasta rezultatul. Principalul beneficiar al unei participări mari a tinerilor la vot ar fi Platforma Civică, un partid pro-piață, pro-UE, liberal.
Mă gândeam cum ar fi să încerc o paralelă între scena politică românească și cea poloneză. Lege și Justiție ar fi un fel de combinație între PSD și PRM, iar Platforma Civică un fel de Alianța în 2004. Ca și Alianța în 2004 și acum Platforma Civică merge pe marketing neconvențional de tipul smsurilor și afișelor pe internet pentru a atrage tinerii. O altă similaritate e că și în Polonia sunt foarte mulți tineri plecați la muncă în străinătate, iar voturile lor și influența lor asupra familiilor din țară sunt foarte importante.
Diferența majoră e însă că Platforma Civică e o formațiune politică unitară spre deosebire de Alianța noastră. Ah și veți vedea din articol cât de importantă e și implicarea civică a persoanelor neafiliate politic.

benazir bhuttoÎn febra muncii, era cât pe ce să ratez a scrie despre una din cele mai impresionante femei de pe scena internațională, Benazir Bhutto. Probabil deja ați văzut la știri ce s-a întâmplat ieri la întoarcerea ei din exil. Dacă nu, aici găsiți relatarea din Economist (una din publicațiile mele favorite), precum și analiza impactului revenirii lui Bhutto în politica pakistaneză și pentru războiul împotriva terorismului, unde Pakistanul este unul din cei mai importanți aliați ai SUA.
Doamna Bhutto are multe merite, dar este și o persoană foarte controversată. A preluat partidul înființat de tatăl ei care a fost asasinat și a devenit prima femeie premier într-o țară predominant musulmană. O mare realizare și un impuls pentru femeile musulmane în revedincarea drepturilor. Din păcate însă, acuzațiile de corupție au trecut în umbră acesastă realizare.
Sunt curioasă să văd cum va acționa doamna Bhutto în continuare și care va fi relația ei cu Pervez Musharraf, care mai are câteva restanțe de îndeplinit din înțelegerea lor. Poate fi un pas pentru democratizarea Pakistanului sau doar o mișcare de fațadă. Depinde de forța doamnei Bhutto, de voința pakistanezilor, dar nu în ultimul rând de influența americană.

despre situația din darfur am mai dat informații pe acest blog. de atunci situația nu s-a schimbat foarte mult. forțele de menținere a păcii ONU-African Union sunt într-un număr redus și se așteaptă formarea acelei forțe de 26 000 de soldați sub comandă comună UN-African Union, cea mai mare misiune de menținere a păcii din lume. problema conflictului din Darfur nu va fi rezolvată însă doar așa. există riscul ca o forță de menținere a păcii care nu are practic o pace de apărat (nu există un acord semnat între părțile în conflict) să fie total ineficientă. acum câteva zile 10 membrii ai misiunii au fost uciși de rebeli. așa că acum presiunea e spre semnarea unui acord de pace. doar că și din acest punct de vedere conflictul din darfur e mai complicat decât altele, fiind greu de delimitat părțile aflate în război.mi s-a părut amuzant însă că un articol din Cotidianul de astăzi vorbește despre România care va trimite soldați în Darfur sub comanda unei misiuni UE. probabil Ciad și Republica Centrafricană sunt același lucru cu Sudan pentru jurnaliștii de la Cotidianul.

În final, un articol din IHT despre Darfur.

Sarkozy are probleme din ce în ce mai mari. acum câteva zile scriam și eu aici despre dezamăgirea sarkozy în contextul vizitei la Moscova. Acum revin însă la problemele lui din plan intern. Așadar, mâine vor intra în grevă mai multe sindicate (metrou, energie, Air France, agenții de ocupare a forței de muncă etc) ca răspuns la planurile de reformă a privilegiilor la pensionare. Mai mult s-au anulat și niște spectacole de teatru și operă. Recunosc că nu cunosc subiectul așa că mă bazez doar pe ce am citit prin ziare.

International Herald Tribune are azi o analiză succintă a celor 5 luni de mandat până acum. Ce m-a amuzat a fost să descopăr, încă odată, similaritățile dintre Băsescu și Sarkozy. Astfel Sarkozy aplică aceeași tactică a distanțării de propriul guvern astfel încât popularitatea lui să nu aibă de suferit în cazul unor eșecuri ale politicilor promovate de executiv (găsiți în articol câteva exemple de contre Sarkozy – Guvern)

Vă dați seama prin ce trece Sarkozy? Sindicatele ies în stradă, presa îl critică, nevasta vrea să îl părăsească 🙂

trebuie să recunosc că așa cum nu sunt o admiratoare a lui George Bush, nici soția lui nu m-a impresionat vreodată. Mi s-a părut tot timpul genul clasic de housewife care stă în umbra soțului și care știe doar să organizeze recepții.

ei se pare că m-am înșelat. Washington Post publică astăzi un articol despre implicarea Laurei Bush în sprijinirea mișcării democratice din Burma, devenind principalul interlocutor din partea administrației americane pe acest subiect pentru ONU. a scris articole, a dat comunicate, a avut întâlniri sub egida ONU, a trimis luări de poziții către Congres etc.
Avantajul pe care îl observă Washinton Post e că Laura Bush nefiind implicată în politica externă americană până acum are o credibilitate superioară soțului ei și e capabilă să mobilizeze mai mulți actori de pe scena internațională.

un foarte bun articol de analiză din La Stampa despre formarea Partidului Democrat din Italia și bipolarizarea vieții politice.

Pagina următoare »