presa românească


apar articole de umplutură cu tentă misogină, ca cel de azi din Cotidianul, Amazoanele descalecă în Parlament, semnat culmea de o femeie. ideea  de a prezenta candidatele la parlamentare nu e rea, dar atunci când iei o parte dintre ele şi le prezinţi doar „modele 90-60-90” ai o problemă. nu le cunosc pe doamnele respective aşa că nu pot să mă pronunţ asupra competenţelor sau viziunii lor politice, dar mi-ar plăcea să le aflu. mi-ar plăcea să citesc un articol despre ce propuneri au ele că în definitiv de asta avem alegeri uninominale să avem parlamentari pe care să îi cunoaştem, să ştim ce ne propun. o abordare similară ştiu că a fost şi la europarlamentare când cele de pe liste erau tratate ca simple instrumente ale unor bărbaţi.

aud comentatori din presă care deplâng că avem puţine femei în politică, dar cum naiba să reziste ele când sunt supuse unei astfel de investigaţii publice?? e un exemplu clar de cum o femeie în politică trebuie să fie de 2 ori mai puternică decât un bărbat. nu neg că modelul Elena Udrea care şi-a promovat imaginea de femeie frumoasă ca principal atribut al carierei ei a influenţat negativ şi restul femeilor care arată bine şi care se decid să intre în politică, dar asta nu înseamnă că ar trebui să judecăm acum în standarde de frumoase sau urâte în politică.

p.s. mi-a plăcut răspunsul Alinei Gorghiu „Mă sperie eticheta de femeie frumoasă în politică şi sper ca în timp să se spună despre mine: uite-o pe aia colţoasă, decât uite-o pe aia cu ochi frumoşi. Aşa cum, dacă aş fi bărbat, nu cred că mi-ar plăcea să fiu considerat playboy. Mi-aduc aminte că acum câţiva ani Cristian Boureanu a fost întrebat la o emisiune ce notă şi-ar da la frumuseţe. A răspuns fără să clipească – 10. Mi s-a părut puţin nefiresc. Dacă m-aţi întreba ce notă mi-aş acorda la acest capitol, ar fi una de trecere, în jur de 7“ 🙂

marea dezbatere a zilei a apărut din neant. o iniţiativă a prea cunoscuţilor Ghişe şi Funar a fost adoptată în unanimitate în Senat. iniţiativa prevede obligativitatea televiziunilor să prezinte jumate ştiri pozitive şi jumate negative. so? oare n-ar fi bine să nu vedem numai ştiri cu violuri, accidente, crime, etc?

well, poate ar fi bine dacă prin legea asta s-ar ajunge la rezultatul de mai sus. dar există premize care arată că nu se va întâmpla aşa, cel mai important fiind lipsa de indicatori din lege şi reticenţa CNA, plus coalizarea televiziunilor care va îngropa cu siguranţă această lege.

problema ar trebui judecată altfel însă. toată lumea în momentul de faţă s-a isterizat, ignorând problema de fond: iresponsabilitatea instituţiilor de presă din România. Presa asigură transparenţă, presa aduce profit, dar în acelaşi timp presa are o responsabilitate în societate, este formatoare de opinii şi chiar de caractere. nu numai în România avem o problemă cu modul în care se achită presa de această responsabilitate (mi-aduc aminte ce ciudat mi se părea în urmă cu câţiva ani un worksop care punea în discuţie dacă presa ar trebui sau nu să reflecte actele teroriste pentru că astfel le asigură publicitatea prin care organizaţiile teroriste pun presiune pentru a li se satisface revendicările). presa din România se complace în tablodizare, iar sângele şi scandalul se vând cel mai bine. soluţia nu este însă o lege prin care spui că de mâine gata 50% din ştiri trebuie să fie pozitive. soluţia stă mai degrabă în organisme de auto-reglementare care să ia atitudine şi să sancţioneze dur derapajele. deocamdată nici CNA şi nici CRP nu şi-au confirmat acest rol şi aşa se întâmplă că fetiţa de care vorbeam în postul anterior apare pe prima pagină a ziarelor, aşa se întâmplă că vezi râuri de sânge sau bătăi în prime-time.

în seara aceasta s-a terminat campania electorală la TV şi am avut bineînţeles o nouă dezbatere la ProTV. evident că a fost ceva mai interesantă decât clasicele dezbateri cu întrebări şi răspunsuri, şi asta datorită unor probe practice. bon, foarte frumos, şi eu m-am plictisit de inele, autostrăzi, centuri etc. doar că m-am umplut de spume la proba secretarei!!! de ce neaparăt secretară? de ce nu secretar? că nu ar şti să facă o cafea? sau nu ar putea să stea sub birou? m-am săturat de stereotipurile astea misogine gen „femeia secretară”, „femeia nu se pricepe la fotbal”, „berea e pentru bărbaţi”, „a fi bărbat e o calitate per se”.  din păcate numai de astea mă ciocnesc în ultimele zile. mă întreb şi eu de ce nu se sesizează CNA-ul, atât de activ în alte situaţii, şi în ce priveşte discriminarea de gen la teve?

nu de la mine, ci de la Cotidianul citire. ştiu că a apărut ieri dar cred că mai sunt destui care nu au găsit articolul în ediţia online. nu ştiu cum le-a venit ideea celor de la Cotidianul dar nu pot decât să o laud. aştept cu nerăbdare şi cartea (aşa mai ajung şi eu să cumpăr un ziar). într-o perioadă în care eu văd în jurul meu doar femei cărora eticheta de „feministă” li se pare un stigmat poate măcar câteva vor fi convinse că nu e aşa citind despre manifestările feministe dintr-o ţară văzută cel mai adesea ca înapoiată.

şi un citat care mi-a plăcut mie „Ce credeti, doamnelor, ca, daca ne cedeaza scaunele cind ne vad, inseamna ca ne stimeaza? Nu. (…) Cum v-ati inchipui ca un barbat care se considera si poate ca chiar este si mult mai instruit in politica, stiinta, literatura si orice voiti are sa stimeze ceva pe care il considera mult mai inferior lui?“, scria Maria Flechtenmacher in 1879. 

probabil mulţi aţi citit deja editorialul lui Adrian Ursu de azi. poate unii aţi citit şi editorialul lui Lucian Avramescu. 2 bărbaţi vorbind despre 8 martie şi femeile din politica românească.

pe acest blog şi prin comentariile de pe alte bloguri am tot afirmat că femeile din politica românească nu numai că sunt puţine la număr, dar multe dintre ele nici nu au o activitate care să sprijine interese ale femeilor şi să încurajeze participarea femeilor în politică (măcar mersul la vot ar fi un pas în plus). cam asta ar fi şi ideea generală din editorialul lui Ursu: femeile în politica românească sunt puţine şi nu reprezintă cu demnitate sexul „slab”. mai mult nici bărbaţii din politică nu fac nimic pentru a le încuraja preferând manifestări de 8 martie festiviste şi ipocrite. să zicem că aceste afirmaţii mi se par cât de cât fair. ce nu mi se pare fair e împărţirea pe care o face Ursu, nefiind în stare să găsească şi exemple pozitive sau încadrând anumite femei după ureche. categoria „priste” e cea mai arbitrară în opinia mea, asociind 2 femei care chiar dacă au şi păcate au făcut multe lucruri bune în cariera lor cu un termen ironic. la fel încadrarea Dacianei Sârbu şi a Ancăi Boagiu la categoria tevestaruri mi se pare exagerată. cele 2 nu au excelat niciodată în apariţii televizate la fel  de numeroase ca să zicem Costică Canacheu sau Ioan Ghişe. Un dublu standard e şi blamarea agresivităţii la femei. viziunea femeii feminine nu are nici o legătură cu activitatea politică. o femeie poate fi agresivă la fel de bine ca un bărbat atâta timp cât are argumente pentru asta.

cât despre Lucian Avramescu nu pot să spun decât că limbajul şi tonul articolului nu reflectă decât o problemă personală a acestuia cu un partid şi femeile din acel partid.

concluzia după aceste zile de sărbătoare a femeii: S-ar putea şi altfel. S-ar putea un 8 martie cu prezentare de poltiic pentru a adresa problemele femeilor. S-ar putea să avem mai multe femei în politică.

Până una alta însă nici măcar cele care sunt deja nu beneficiază de un tratament egal. poate şi ele s-ar putea strădui mai mult. de 2 ori mai mult pentru că ele sunt „sexul slab” şi trebuie să bată „sexul tare” 🙂 😦

realitatea tv. emisiune euroscepticii. invitate 2 europarlamentare. titlul de pe ecran: „Navetiste de Bruxelles”. mi se pare doar mie sau această formulare e uşor interpretabilă spre nişte conotaţii sexuale. poate sunt doar eu paranoică

recunosc că nu am avut niciodată o părere foarte bună despre Marius Tucă, iar editorialul lui de astăzi doar mi-a confirmat acest lucru. aşadar, în Jurnalul Naţional de astăzi găsim o bucată de proză mioritică despre şoferi şi şoferiţe. subiectul nu mi-e nou. lucrez într-un mediu dominat de bărbaţi, aproape toţi fiind şoferi neîntrecuţi. şi bineînţeles că nu de puţine ori am avut polemici despre femeile la volan (recunosc că nu sunt una dintre ele din motive de absenţă a maşinii). argumentele aruncate în luptă de partea celor care susşin că femeile conduc mai prost decât bărbaţii nu au la bază vreo statistică, nişte teste, studii etc, ci acele observaţii empirice în care mai degrabă o observi pe doamna cu peugeot 107 decât pe domnul cu peugeot 307. chiar dacă nu sunt şofer în trafic, din taxi reuşesc să observ cu mai multă detaşare ce se întâmplă şi am văzut atât şoferi cât şi şoferiţe care încaclă reuglile, care nu sunt foarte îndemânatici şi care reuşesc mai mult sau mai puţin să încurce. şi apropo de încurcat traficul nu înţeleg de ce domnul tucă nu a observat invazia monştrilor 4×4, mult mai dăunători fluidităţii traficului şi adevărate bombe ecologice??

în final vă dau doar câteva mostre din gândirea domnului Tucă:

– titlul editorialului e „Emanciparea femeii de la cratiţă la volan” şi se continuă cam aşa:

Fiind vorba despre ele, sunt totodată timid şi furios. Simt de-atâtea ori să sar în apărarea lor, să le apăr slăbiciunile şi frumuseţea, graţia şi nepriceperea, încât, recunosc, înclin să fiu mai degrabă avocatul lor decât cel care le arată cu degetul! Toate manevrele lor greşite care pot să scoată din noi cele mai ciudate înjurături pot fi iertate pentru o singură privire, fie ea duios-piezişă sau făţiş-ameninţătoare. …

Nu era de ajuns ambuteiajul, nu sunt de ajuns primarii pe care-i avem şi care este mulţi şi competenţi, nu erau suficiente troienele, noile borduri, semafoarele, gropile ş.a.m.d.? Ce-ar fi ca eu să vă cer vouă, soferiţelor, să faceţi în fiecare zi „parcarea laterală cu spatele?” Ce ne facem, fraţilor, că prea ne-au majorat soferiţele… Ţineţi aproape!

Pagina următoare »