zilele acestea a vuit presa de listele partidelor pentru alegerile din iunie. de notat că în centrul dezbaterilor s-au aflat, cum-necum, femeile: cele 4 care deschid lista de la PNL, cazul Șandru la PSD și Macovei la PDL. despre lista PNL am scris așa că nu mai reiau, doar semnalez un nou caz de misoginism din editorialul lui Mircea Marian din EvZ de sâmbătă. Nu există nicio justificare pentru a afirma că Adina Vălean, unul din cei mai activi europarlamentari români și vicepreședinte al grupului liberal din PE s-ar afla pe locul 2 pe listă doar pentru că are o relație cu noul președinte al PNL. 

la PSD cazul Șandru mi se pare o exacerbare mediatică. în rest PSD menține europarlamentarii actuali, foarte mulți dintre ei activi și apreciați acolo, dar mai apar și nume precum Aristide Roibu. Cu 5 (6 dacă intră și Șandru) femei din probabil cam 11-12 locuri eligibile stau bine și la reprezentare feminină.

La PDL lucrurile s-au stabilit. Macovei intră pe locul 2 după Stolojan și girează o listă cu suficiente nume controversate. Oricât aș aprecia-o pe Macovei nu știu dacă îi servește acest compromis. La reprezentare feminină din sursele mele pe locurile sigure vor fi 2 femei eligibile plus încă 2 care doar cu un scor foarte mare ar putea ajunge la Bruxelles. adică o proporție de 20%…foarte slab! PD-L preia de la PNL stindardul partidului misogin. nu mai comentez și despre bărbații de pe listă că aș găsi și acolo cusururi.

Anunțuri

mă bucur că subiectul asupra căruia tot am atras atenţia pe acest blog a intrat în dezbaterile mainstream. eu nu îmi mai reiau argumentele de ce proporţională cu contribuţiile şi nu egală, dar vreau să semnalez două articole din blogosferă, de la Anca Alexandrescu şi Aura.

să vedem consecvenţa doamnei Udrea.

eram sceptică dacă o să reiau curând scrisul pe blog prea curând, fiind încă în tratament de recuperare după o campanie epuizantă. evenimentele de azi însă m-au dat peste cap.ştiam de câteva zile de această posibilitate  a alianţei psd-pnl, dar refuzam să cred că aşa ceva se poate, că vom ajunge să glorificăm politica duplicitară pentru că aşa ne cer raţiunile pragmatice.  am ascultat (de la domnul cu paralelele mai ales:) ) justificările acestei alianţe. raţional le şi înţeleg, dar emoţional nu pot să uit perioada 2000-2004, nu pot să nu mi se facă greaţă când îl văd pe oprişan vorbind de interesul naţional, nu pot să uit că am făcut eforturi să ajung la vot să votez 2 personaje care îmi displac profund doar pentru ca PSD să nu câştige.

aşa cum mi se spunea suntem probabil 1-2% cei care gândim aşa, dar am convingerea că pe termen mediu vom fi mai mulţi cei care se vor sătura de practicile PSDiste, reluate de data asta în cârdăşie cu PDL.

poate sunt naivă, dar cred că se putea un guvern minoritar în care să atragi nişte personaje din PNL şi PSD pe modelul Sarkozy în Franţa. dar la noi divide et impera e un slogan din istorie doar.

ca să fac haz de necaz măcar acum vom avea la guvernare cele 2 partide care au promovat cel mai mult femeile. să vedem însă câte vor fi în administraţia centrală acum. la negocieri e clar că nu au contat decât ca elemente de decor. doamna Popa nu a scos un cuvânt, doamna Udrea şi-a etalat picioarele şi cam atât.