zilele acestea a vuit presa de listele partidelor pentru alegerile din iunie. de notat că în centrul dezbaterilor s-au aflat, cum-necum, femeile: cele 4 care deschid lista de la PNL, cazul Șandru la PSD și Macovei la PDL. despre lista PNL am scris așa că nu mai reiau, doar semnalez un nou caz de misoginism din editorialul lui Mircea Marian din EvZ de sâmbătă. Nu există nicio justificare pentru a afirma că Adina Vălean, unul din cei mai activi europarlamentari români și vicepreședinte al grupului liberal din PE s-ar afla pe locul 2 pe listă doar pentru că are o relație cu noul președinte al PNL. 

la PSD cazul Șandru mi se pare o exacerbare mediatică. în rest PSD menține europarlamentarii actuali, foarte mulți dintre ei activi și apreciați acolo, dar mai apar și nume precum Aristide Roibu. Cu 5 (6 dacă intră și Șandru) femei din probabil cam 11-12 locuri eligibile stau bine și la reprezentare feminină.

La PDL lucrurile s-au stabilit. Macovei intră pe locul 2 după Stolojan și girează o listă cu suficiente nume controversate. Oricât aș aprecia-o pe Macovei nu știu dacă îi servește acest compromis. La reprezentare feminină din sursele mele pe locurile sigure vor fi 2 femei eligibile plus încă 2 care doar cu un scor foarte mare ar putea ajunge la Bruxelles. adică o proporție de 20%…foarte slab! PD-L preia de la PNL stindardul partidului misogin. nu mai comentez și despre bărbații de pe listă că aș găsi și acolo cusururi.

mă bucur că subiectul asupra căruia tot am atras atenţia pe acest blog a intrat în dezbaterile mainstream. eu nu îmi mai reiau argumentele de ce proporţională cu contribuţiile şi nu egală, dar vreau să semnalez două articole din blogosferă, de la Anca Alexandrescu şi Aura.

să vedem consecvenţa doamnei Udrea.

după ce m-am plâns de această coaliţie nefastă, acum m-am mai împăcat cu gândul aşa că pot încerca să analizez în ce măsură vom avea mai multe femei în Guvern. deja se vehiculează diferite variante, dar ziarele de azi au mai mult sau mai puţin cam aceeaşi listă. eu am luat-o pe cea din adevărul

în postul anterior singura chestie de bine pe care o găsisem era că cele 2 partide sunt totuşi cele care au promovat cel mai mult femeile (deşi dacă ne uităm aici nici procentele lor nu sunt covârşitoare). cu toate acestea, femeile nu negociază (cu excepţia doamnelor Popa şi Udrea bineînţeles) şi bineînţeles nu prea au treabă cu guvernul. Din lista de 21 de posturi dată în Adevărul, regăsim ca potenţiali miniştri 4 femei, toate de la PDL. Asta ar însemna un procent de cam 20%, adică destul de binişor. E drept însă că cele 4 portofolii nu sunt din cele cu greutate precum Economie, Finanţe, Justiţie, Externe.

aşadar, dacă mai era nevoie de confirmări, femeile nu contează în luarea deciziilor politice. 

sunt curioasă în ce măsură conducerea celor două Camere ale Parlamentului va fi la fel de nereprezentativă.

mă tot gândesc care ar fi soluţia, de implementat rapid, prin care să avem mai multe femei în politică, în poziţii decizionale. există o soluţie minune? ar rezolva cotele problema aceasta?îndrăzneşte vreo femeie din Parlament ca acum când se va discuta modificarea legii electorale să impună prevedere cu cotele?

eram sceptică dacă o să reiau curând scrisul pe blog prea curând, fiind încă în tratament de recuperare după o campanie epuizantă. evenimentele de azi însă m-au dat peste cap.ştiam de câteva zile de această posibilitate  a alianţei psd-pnl, dar refuzam să cred că aşa ceva se poate, că vom ajunge să glorificăm politica duplicitară pentru că aşa ne cer raţiunile pragmatice.  am ascultat (de la domnul cu paralelele mai ales:) ) justificările acestei alianţe. raţional le şi înţeleg, dar emoţional nu pot să uit perioada 2000-2004, nu pot să nu mi se facă greaţă când îl văd pe oprişan vorbind de interesul naţional, nu pot să uit că am făcut eforturi să ajung la vot să votez 2 personaje care îmi displac profund doar pentru ca PSD să nu câştige.

aşa cum mi se spunea suntem probabil 1-2% cei care gândim aşa, dar am convingerea că pe termen mediu vom fi mai mulţi cei care se vor sătura de practicile PSDiste, reluate de data asta în cârdăşie cu PDL.

poate sunt naivă, dar cred că se putea un guvern minoritar în care să atragi nişte personaje din PNL şi PSD pe modelul Sarkozy în Franţa. dar la noi divide et impera e un slogan din istorie doar.

ca să fac haz de necaz măcar acum vom avea la guvernare cele 2 partide care au promovat cel mai mult femeile. să vedem însă câte vor fi în administraţia centrală acum. la negocieri e clar că nu au contat decât ca elemente de decor. doamna Popa nu a scos un cuvânt, doamna Udrea şi-a etalat picioarele şi cam atât.

pentru un partid social-democrat egalitatea de gen ar trebui să fie într-adevăr o temă permanentă. nu e tocmai cazul PSD un partid în care femeile sunt bune doar când se discută pe cine mai trimit la Parlamentul European şi a cărui mare iniţiativă privind interesele de gen a fost egalizarea alocaţiei pentru mame la 8 milioane (e drept acum au depus o iniţiativă  în Parlament pentru 600 Ron minim şi 85% din salariul brut).

mircea geoană în schimb se erijează într-un apărător al femeilor (parcă de 8 martie se apucase să ne cânte cum poate şi poate şi poate 🙂 ). tot el le-a numit pe femeile din PSD „amazoane”. acum însă, la şedinţa de bilanţ a organizaţiei de femei a PSD după locale,  Geoană a identificat o tipologie a femeilor din politică: „Mircea Geoană a spus că întrebarea pe care PSD vreau să o pună româncelor şi românilor este „ce fel de model de femeie-politician doriţi să vă reprezinte interesele în Parlamentul şi Guvernul României?”. „Serioase, care să aducă soluţii, îngeri păzitori ai templului numit familie (…) sau celălalt model pe care să-l vedeţi în ziare de tip tabloid , cu decolteuri mari, fuste scurte şi creiere mici”, şi-a răspuns Geoană. „Fiecare este liber să aleagă. Noi preferăm modelul femeilor serioase”, a conchis Mircea Geoană.” (via Newsin)

atacul la Elena Udrea nu a fost deloc subtil, dar totuşi abordarea lui e prea simplistă. e drept că PSD are câteva reprezentante „serioase”, neremarcate mediatic, dar care au înţeles să îşi facă treabă (Minodora Clivetti, Adriana Ţicău sau Gabriela Creţu sunt câteva exemple). în acelaşi timp însă Geoană are propria lui Udrea, adică Ana Birchall, o femeie inteligentă, cu o carieră înainte de politică, dar care nu realizează că dacă ţipi şi îţi dai cu părerea despre orice nu te numeşti neapărat politiciană. Pe Birchall eu o încadrez în categoria consultanţi care nu îşi dau seama că le-ar sta mai bine dacă ar rămâne consultanţi (aceeaşi categorie şi pentru Raluca Turcan). o altă eroare a lui Geoană e importanţa prea mare acordată Elenei Udrea. e drept că în interiorul PD-L e o  persoană foarte importantă şi are o notorietate foarte mare dobândită prin abordarea tabloidă a politici, dar ea nu are confirmarea electoratului şi nici măcar nu a dovedit vreo preocupare pentru problemele femeilor. Udrea nu e un adversar pentru femeile din PSD, ci pentru cele din PD-L care sun văzute doar prin modelul Udrea. Pentru femeile din PSD prioritatea trebuie să fie lupta internă pentru a obţine un număr cât mai mare de colegii şi o reprezentare a politicilor gender sensitive în programul de guvernare.

p.s. mai puţin mediatizat va fi probabil că între reprezentanţii PSD în administraţia locală 33% sunt femei. E de bine, dar nu înţeleg de ce Geoană le-a criticat că au doar atât. cam ce procent din candidaţii eligibili ai PSD erau femei?


unul din subiectele mele favorite a revenit în atenţia publică. aflu de pe Newsin că PSD a depus în Parlament o propunere legislativă prin care să existe un minim de 600 ron asigurat celor care nu au avut contribuţii la asigurările sociale, iar pentru cele care au contribuţii să fie 85% din salariul brut. trecând peste ipocrizia că acum reiau un subiect pe care ei l-au îngropat în 2003 când s-a trecut la alocaţie unică, iniţiativa PSD e de lăudat. mai sunt din câte ştiu eu încă 2 sau 3 astfel de iniţative în Parlament, păcat că nu se ajunge totuşi la o singură variantă cu susţinere majoritară.

problema mea a apărut însă când am văzut, tot la newsin, reacţiile. mai ales reacţia doamnei Paula Ivănescu, fostă preşedintă a femeilor democrate, partid care era foarte revoltat în 2003 de modificarea alocaţiei.

Senatorul PD-L Paula Ivănescu crede că iniţiativa PSD este discriminatorie. „Numai 5% dintre femeile din România au salarii mari, deci această lege ar servi doar acestui procent. Acestea sunt femei de carieră, fac de obicei un singur copil şi nu stau acasă mai mult de patru-cinci luni”, explică senatoarea. Ivănescu mai spune că femeile cu venituri mari îşi fac asigurări pentru a-şi acoperi cheltuielile de maternitate şi că aceste poliţe ar putea să reprezinte soluţia pentru această categorie de salariate. „În mod normal, statul ar trebui să plătească aceeaşi indemnizaţie tuturor, pentru a fi echitabil, altfel, prin iniţiative de acest gen, inclusiv acordarea unei indemnizaţii pentru mamele care nu muncesc, încurajăm oamenii să aştepte ceva de la stat”, conchide ea.

Mi se par fascinante declaraţiile acestea. adică pentru doamna Ivănescu nu e echitabil ca femeile care plătesc mai mult la asigurările sociale să primească o alocaţie mai mare şi astfel să fie încurajate să facă şi copii. mai mult nu e echitabil ca mamele care nu muncesc să primească această alocaţie. probabil nu ar fi echitabil nici să aibă copii. fascinante pentru că e un mix ideologic în ele de la extrema stângă la extrema dreaptă, asta ca să fiu blâdă în exprimare.

nici colegul doamnei Ivănescu, fostul ministru Gheorghe Barbu, nu s-a lăsat mai prejos:

Barbu spune că iniţiativa PSD „nu are nicio legătură” cu social-democraţia. Şi el a arătat că o indemnizaţie diferenţiată le avantajează pe mamele cu venituri mari, care sunt considerabil mai puţine decât cele cu venituri mici. „Doamnele cu venituri mari au şi alte posibilităţi”, a mai adăugat el.

un singur comentariu: lipsă de respect faţă de contribuabili.

update: la cererea publicului 🙂 mă iau şi de reacţia PNL, care, prin Adrian Miuţescu (eu ştiam doar că e candidat la CJ nu şi că ar fi prin Parlament), spune că e iniţiativa care aduce voturi. da, normal că aduce voturi. numai că deşi o măsură liberală voi nu aţi fost capabili la guvernare să o promovaţi. de altfel aş fi curioasă să văd o analiză a politicilor gender sensitive ale acestui guvern…să nu uităm că feminismul are un curent liberal, poate unul din cele mai importante